Curat constitutional!

Saptmana asta am ramas perplex din cauza a doua decizii a Curtii constitutionale:

  • Este neconstitutionala eutanasierea maidanezilor
  • Nu sunt un sadic si nici nu doresc moartea cainilor dar consider ca avem o mare problema in Romania cu cainii vagabonzi. Dar si mai surprinzatoare e treaba cu apararea demnitatii umane prin interzicerea unor activitati care ar putea aduce atingere acesteia (in cazul de fata eutanasierea maidanezilor). Eu zic ca CCR sa nu se opreasca aici … sa interzica uciderea sobolanilor si tantarilor, apoi a mustelor si gandacilor, ba eu zic sa interzica si casatoriile si mai ales procrearea. Pentru cine nu stie 50% din casatorii se termina in divort (care e sub demnitatea umana) iar cu pruncii …cum poti sa risti sa-i lasi pe mana oricui ?

  • Politia nu poate filma fara accept persoanele in trafic
  • Si aici CCR tot la demnitatea umana s-a gandit, caci este sub demnitatea umana sa fi prins in ipostaze posibil daunatoare imaginii proprii in public. Maine, poimaine aceeasi CCR o sa spuna ca nu avem voie sa ne uitam la cei din jur pe strada … ca s-ar putea sa-i ofensam. Ca sa le dau idei as zice ca toate persoanele care apar in imaginile de la TV, poze, ziare, etc … trebuie sa-si dea acceptul scris.

    E clar acum de ce avem garduri pana la cer in Romania? Fiindca pe strada toata lumea iti poate fi dusman, de la maidanezul care te agreseaza pana la soferul care stie ca poate scapa cu orice nesimtire. Si uite cum spatiul public devine dezbinator in loc sa fie un spatiu unificator (sau cel putin de convietuire armonica) si toata unificarea se muta dupa garduri (care ar trebui sa fie separatoarea).

    Astept cu interes urmatoare decizie a CCR. Probabil va privi pozitia capacului de la toaleta….

    Dintr-un an in altul

    Am ajuns si in 2012….

    Tie cititorule doresc sa-ti urez un an 2012 cat mai bun si iti multumesc ca m-ai citit in anul ce a trecut.

    Ce a insemnat pe scurt anul 2011 ?

    Din punctul meu de vedere a fost un an foarte bun pentru stiinta. Din domeniul meu de activitate au fost 3 stiri care au tinut primele pagini ale ziarelor:

  • Accidentul Nuclear de la Fukushima — a fost un eveniment extrem de trist prin pagubele produse. In functie de tabara intrebata accidentul a aratat ca reactoarele sunt mai sigure decat erau o data sau ca nu sunt suficient de sigure. Din punctul meu de vedere este unul din evenimentele importante deoarece a readus pe masa problema producerii energiei, modului de producere a energiei si siguranta reactoarelor nucleare. Buna sau rea energia nucleara face parte din viata noastra si imi e greu sa cred ca o putem inlocui in urmatorii ani.
  • Masurarea vitezei neutrinilor de catre OPERA — este sau nu este mai mare decat viteza luminii ? Nu conteaza! Importanta acestui rezultat este ca a aprins atat opinia publica cat mai ales pe cercetatori. Datorita acestui rezultat am aflat detalii despre sincronizarea timpului prin sisteme GPS, despre masurarea cu precizie mare a distantelor si cum 60ns pot produce o furtuna. Acest rezultat este un Memento mori pe care ar trebui sa-l avem permanent in minte cand discutam despre stiinta.
  • Rezultatele de la CERN/ LHC — LHC-ul a functionat cu mult peste asteptari anul acesta. A fost prezent des in presa si rezultatele de la experimente ne-au lasat, inca, in tensiune. N-am avut parte de nici o descoperire majora. Bosonul Higgs a fost impins intr-un interval de masa din ce in ce mai mic dar nu a fost descoperit sau exclus. In mod sigur o sa auzim foarte des despre LHC si in noul an!
  • Aceste stiri, dar si altele, cred ca au impins stiinta un epsilon mai in fata in media.

    Pe plan mioritic cred ca cea mai important eveniment a fost noua Lege a Educatiei. Cu bunele si relele (inerente dar minoritare) a pus in miscare un sistem anchilozat. Ca un brat adormit, atunci cand sangele reincepe sa curga prin el, acum auzim de dureri, ace si miscari mai greu de controlat. Sper sa nu ne intoarcem niciodata de unde am plecat. (In acest context mi se par extrem de interesante evenimentele descrise in cartea lui Lucian Boia – Capcanele istoriei – Elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1940! Aflam ca nici atunci lucrurile nu erau tocmai pe roze si eu raman cu intrebarea “cand au fost lucrurile cat de cat pe roze?”. Probabil mai multe mai tarziu despre aceasta carte. )

    Sa vedem ce aduce 2012!

    Doi se cearta … dusmanii comuni castiga

    (Scrisoare deschisa pentru cei prea obositi sa deschida o scrisoare. )

    Dl. Liiceanu s-a hotarat sa trimita o noua scrisoare deschisa Dl. ministru Funeriu.
    Cine are dreptate ? Amandoi!

    Ce s-a intamplat ?

    O universitate/facultate (de stat, dar autonoma conform legii) a lansat un concurs pentru un post. Facultatea a stabilit un regulament de concurs in litera legii. Spiritul legii a fost interpretat insa in spiritul facultatii. Astfel facultatea a ales din multimea de candidati, candidatul care a intrunit cele mai bune calitati dorite de facultate. Din raspunsul dat de consiliul facultatii reiese clar ca au ales cel mai bun concurent.

    Nu asa stau lucrurile din punctul de vedere al lui Liiceanu (si al multor altora). Concursul a fost dichisit in afara spiritului legii prin faptul ca unii dintre membrii comisiei de concurs erau intr-un conflict de interese, fiind foarte apropiati de candidatul castigator. In plus, dimensiunea academica a candidatilor a contat mai putin decat dimensiunea didactica. (Si aici pot sa citez aproximativ un decan care spunea “Noi am fost invatati ca in universitati se preda si in institute se face cercetare.”) Prin urmare Liiceanu ii cere ministrului Funeriu sa faca ceva, ca doar e ministru.

    Cred ca merita sa ne intrebam cum poate un ministru sa se bage cu picioarele in viata privata a unei facultati din cadrul unei universitati autonome? Exista oare un cadru legal in care poate face el asa ceva ? Si pana la urma, ce cere dnul Liiceanu? Cere ca totul sa fie centralizat (din nou) la nivel de ministru. In locul unei inspectii care sa faca ordine intr-o institutie autonoma (si care n-ar fi decat o fata a centralizarii), eu prefer ca ministrul sa lase universitatiile sa angajeze pe cine doresc. Insa atunci cand urmeaza sa ceara parale de la stat sa fie foarte strict judecati pe partea de activitate stiintifica. Cum ar veni ca cei cu judecata stramba sa dispara de la sine, in timp, si natural.

    Colegul meu de formatie (dar dezertat din profesie, cum se pare ca e moda in Romania) i-a explicat lui Liiceanu cum e treaba cu “sistemul”. Caci acolo e cuiul lui Pepelea, cel putin asa spune ministrul. Ori se pare ca Liiceanu si Funeriu ajung sa se certe in public, amandoi cu dreptatea lor, iar sistemul sta in spate si vegheaza la somnul linistit al ratiunii.

    Dar sistemul ? Oare cine e sistemul ? Dl. Liiceanu a facut/face parte din sistem sau nu ? A mai auzit domnia sa de alte concursuri sugubete de prin universitatiile romanesti? Daca da, de ce a colaborat cu sistemul si nu a spus nimica pana acum? Sa intelegem ca un om de talia lui Liiceanu a fost santajat de sistem? Sau pur si simplu nu i-a pasat pana acum ?

    Cred ca dnul Liiceanu trebuie sa-si puna si banii acolo unde ii sunt convingerile. Daca aceste randuri ajung la el, ii propun sa inceteze orice colaborare de orice fel cu Universitatea Bucuresti. Barem acum in al 12-lea ceas poate arata public ca nu continuua “cardasia” cu sistemul.

    Ce poate sa faca ministerul? Legal nu stiu daca poate sa faca ceva. Sunt aproape convins ca marii autonomi din sistem s-au asigurat ca autonomia le lasa mult loc de miscare pentru a tine asistenti care-si scot banii de masini prin vanzarea locurilor din camine. Dar intr-adevar poate un raspuns public (si fara uzualele sageti politice catre opoztie) ar fi bine venit!

    In aceste zile atat ministrul, cat si Liiceanu sunt, din pacate, in pozitia prodecanului care le promitea studentiilor ca o sa ii insoteasca la greva de pe treptele rectoratului universitatii pentru a-i sustine si pentru ca, spunea el, stundentii sunt cei care au dreptate. Din pacate acest prodecan a disparut subit cand a venit momentul sa isi sustina studentii. Amandoi dau semnale publice ca sustin schimbarea in bine in sistemul educational din Romania, dar amandoi nu fac pasul final. Cred ca e nevoie ca amandoi, Liiceanu si Funeriu, sa se aseze intr-o piata din Bucuresti si sa-i sustina impreuna pe acei valorosi care sunt tinuti cu grija sistemului in afara sa, pentru a nu se contamina cu relele obiceiuri (in cazul in care ar fi inclusi in sistem).

    Astazi avem: Funeriu ucide sistemul. Sistemul spune ca Funeriu e un calau. Liiceanu spune ca Funeriu nu ucide suficient sistemul. Sistemul spune ca pana si Liiceanu spune ca Funeriu nu e bun. Deocamdata avem 1-0 pentru sistem.

    PS: Foarte multa lume uita ca nu X,Y,Z sunt sistemul, ci sistemul este lasat sa se formeze prin micile compromisuri pe care le facem zi de zi.