Category Archives: Editorial

Dupa transferurile din campionatul de fotbal, jucat in mocirla scandalurilor proprii, a inceput sa se joace fotbal.

Vacanta s-a terminat si in politica. Participantii la viata politica se intorc dupa ce au citit cateva mii de pagini, s-au documentat in vizite de relaxare prin tari cu sau fara soare si acum trec si ei la inceperea campionatului.
Si ca orice campionat care se respecta trebuie ca sa fie echipe noi. Se uita in jur si ca in “tara, tara vrem ostasi” se apuca de format o noua oaste.

Asa ca s-a trecut la operatiunea remaniere. Chestie care imi aduce in minte doua personaje Dan Ariely si Lewis Black.

Dan Ariely da dovezi ca atunci cand managerii se gandesc la beneficii nu le mai sta capul la treaba, ba chiar face ca performanta lor sa scada. Prin urmare cand un ministru se gandeste la remaniere …. intelegeti unde bat!

Lewis Black spunea in turul lui european “If you are tweeting about what you’re doing, then you’re not doing it! ” (Celor care au timp de “pierdut” le recomand tot interviul de aici sau cel putin punctul 11 . Atentie la ce se spune si de media, mai ales daca lucrati in media!) Prin urmare daca vorbesti despre remaniere, nu remaniezi. Si da … nici nu se guverneaza!

Negrul a devenit obisnuinta in Romania. E pe fetele incruntate a oamenilor si e mod de viata, “the new deal” al Romaniei postcomuniste.

Despre evenimentul de la maternitatea Gilesti a curs foarte multa cerneala, neagra de plumb pe mii si mii de pagini de ziare. Negrul se va sterge cu timpul si va deveni gri, gri-ul istoriei.

Astazi EVZ , pentru cei care au rabdare sa citeasca pana la capat articolul, prezinta faptul ca aparatele de aer conditionat au fost montate fara contract. In plus nici echipa manageriala nu prea avea contract. Mai pe sleau, se pare, ca totul de jos pana sus in acel spital (alb nici macar din punct de vedere sanitar) e defapt cat se poate de “la negru”.

Si totul fiind la negru, cei care au facut posibil ca asa ceva sa se intample se spala acum pe maini ca fiind neresponsabili. Bineinteles ca pana la urma va fi trasa la raspundere asistenta, din cauza ca e in interesul atat al investigatorilor sa gaseasca un vinovat cat si a celor de sus din lantul responsabililor sa fie gasit alt vinovat.

Din punctul meu de vedere un doctor nu poate sa lucreze ignorand lipsa unor lucruri in subordinea lui. El ca sef e responsabil de tot ceea ce inseamna respectiva sectie. A te plange ca ai paturi pentru 100 de pacienti dar asistente doar pentru 10 inseamna a recunoaste ca ceea ce faci nu e responsabil! In acel moment cei care sunt doctori cu adevarat spun ca trateaza 10 pacienti si nici unul mai mult. Altii cred ca se pot juca si intinde riscul cat mai departe pentru a salva vieti. Intinderea riscului inseamna insa un succes pe termen scurt si un imens esec pe termen lung.

Ce s-a intamplat acolo a fost rezultatul unui moment in care cineva a crezut ca poate sa isi faca munca fie pe jumatate, fie doar cu jumatate din cele necesare. Fericit a batut din palme si a spus ca a salvat universul pentru ca de fapt sa fi creat un bulgar de zapada rostogolindu-se la vale si devenind vizibil abia in cativa ani.

Asemenea lucruri se intampla in fiecare din noi. De cate ori nu am avut impresia ca “de data asta” o sa mearga fara sa se intample altceva. Istoria ne invata ca nu merge! Si tot istoria dovedeste ca niciodata nu invatam aceasta lectie!

Asa am gandit propozitia de inceput a unei postari. Era iulie 2008. De atunci aceast titlu a ramas incremenit in lista de drafturi neincepute si neterminate de pe blogul meu.

Ce vroiam sa spun ? Vroiam sa spun putine dar plastic.

Un om poate trece prin viata sau viata il poate trece prin timp. Pentru ca urma omului sa fie vizibila, dar poate cel mai important pentru ca omul sa nu-si iroseasca viata el trebuie sa fie o stanca. In momentul in care descopera maturitatea un om ar trebui sa aiba o serie de valori, valori care sa fie incremenite pe viata in el. Si asta e stanca. Omul cu aceste valori, aproape ca un automat, trebuie sa mearga inainte in viata fara a le indoi sau interpreta.

Probabil nu degeaba cele 10 porunci au fost scrise in piatra pentru a dainui timpului. In acelasi timp sunt scurte si clare. “Sa nu furi!” suna o porunca. Si in aceasta porunca intra totul, nu are importanta ca e vorba de un bob de orez sau de jumatate de tara. Asa trebuie sa fie si omul, sa-si pastreze valorile care le are si sa nu le lase sa se indoaie.

O vorba de la noi spune “Capul plecat nici sabia nu-l taie” si aceasta vorba e inteleasa din perspectiva supravietuirii. Dar in aceasta interpretare se uita de codul de onoare al luptatorilor. In acest cod a omora cu sabia inseamna a infrange adversarul respectandu-l si prin moarte salvandu-i onoarea, adica adversarul nu e nevoit sa traiasca cu eticheta de invins. In acest sens intr-un asemenea razboi amandoi protagonistii sunt eroi . Cei care au invins sunt laudati ca eroi invingatori, cei care au pierdut sunt plansi ca bravi aparatori. Prin urmare a pleca capul in fata unei sabii inseamna a iesi din regulile luptei, a accepta singur din start pozitia de invins prin nelupta.

Multi inteleg ca pentru a lasa ceva in viata omul trebuie sa fie “maleabil” si sa se adapteze situatiei. In acest fel el isi asuma rolul de invins si se lasa purtat de valuri exterioare, telul la care ajunge (daca si cand ajunge) este unul care nu are pornire interioara.

Pe de alta parte a fi o stanca inseamna cu totul altceva. Inseamna ca tu sa ramai ferm pe pozitiile tale indiferent care ar fi schimbarile exterioare. Daca vei reusi sa faci acest lucru, vei fi stanca care ii va deforma pe “maleabili” si vei deveni un centru al lumii.

Prin urmare draga cititorule “Imagineaza-ti ca esti o stanca … “

Imi este extrem de greu sa inteleg cum un zid poate sta intre comunitati mai bine de 20 de ani. Si cum, cel mai important, sa fie tratat ca ceva natural de atatia ani. Pentru cei care doresc detaliile povestii le gasiti aici .

Acest lucru se intampla intr-o zona geografica si intr-un oras in care se vorbeste mult de drepturile minoritarilor. Se vorbeste mult despre drepturile minoritarilor maghiari in Romania, si se vorbeste mult de drepturile minoritarilor (locali) romani in zona. Intre cele doua tabere privilegiate exista insa o categorie care a ramas uitata constant. Anume comunitatea roma, enclavizata (asa cum se intampla traditional in multe localitati din Romania) traieste in lumea ei. Pe deasupra mai este despartita de lumea “reala” de un zid fizic.

Are rost sa spun ca aceasta vine in totala contradictie cu tot ceea ce inseamna europeism? Impotriva a tuturor plansetelor noastre cum ca in Romania nu exista discriminare a romilor ? Cum ca este strigator la cer cum se comporta alte state cu ei? Ca o serie de primari veniti dintr-o minoritate si care impartasesc lupta pentru drepturile unei minoritati, nu au nici o problema de a mentine un zid ca acesta?

Si inainte sa sariti pe mine cu romii in sus si in jos. Stiu ca respectiva comunitate are particularitatile ei, dar prin izolare si pastrarea unor granite fizice nu este o solutie. Dezamagitor este minoritatile nu au puterea sa discearna o alta minoritate langa ei. Din punctul acesta de vedere arata ca sunt absolut identici, in ceea ce priveste tratamentul acordat minoritatilor, precum majoritatea pe care o critica.

Parerea mea e ca atata timp cat acest zid ramane in picioare Romania nu are ce cauta in Uniunea Europeana. Ceea ce citim in articol referitor la evaluarea situatie e o balacareala de doi bani, o frumoasa conlucrare a celor doua minoritati privilegiate. Nu stiu de ce evaluari si re-evaluari au nevoie autoritatile pentru a pune in practica drepturile omului.