Astazi citin reactia la un posibil viitor scandal am aflat ca Lucian Blaga a trait la Berna pentru 4 ani lucrand in misiunea Romaniei de aici.
Cautand pe internet am gasit un frumos articol “Lucian Blaga, diplomatul” de Lia-Maria Andreiţă. Mai jos citatele referitoare la sedere din Berna:
La 1 aprilie 1928, Lucian Blaga este transferat la Berna (după o sperietură zdravănă, pricinuită de o eventuală mutare la Belgrad). Este fericit. Asociază Berna cu un Braşov occidental. Un peisaj “mai magnific decât putusem să-l visez vreodată”. În Berna – “oraşul pe care în subconştient l-am visat pentru mine” – Blaga şi soţia sa au găsit, pe Spitalackerstrasse, o locuinţă confortabilă, “cu multe camere”, la etajul al treilea al unui imobil care avea la parter un magazin alimentar şi o tipografie.
La Berna se aşterne pe muncă, dovedind o râvnă inepuizabilă, Elveţia rămânând locul unde poetul-diplomat şi-a impus cea mai puternică amprentă. Aici cunoaşte pe Hugo Marti, şeful secţiei culturale la cotidianul “Der Bund” şi redactor şef al revistei “Der Kleine Bund”, un bun cunoscător al limbii române (în anii 1915-1917 fusese profesor în casa prinţului Cantacuzino) care va scrie două volume de nuvele inspirate de realităţi româneşti, unul tradus (la reciprocitate) de Blaga. În ziarul şi revista lui Marti va publica diplomatul român articole despre literatura română şi versuri semnate de Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Vinea, Ion Pillat, Adrian Maniu, Demostene Botez. Împreună cu poetul Herman Hauswirth va traduce şi publica o culegere de poezie românească, de la bocete şi colinde la balade şi doine. La insistenţele sale, marea actriţă de limbă germană Thea Maria Lenz (soţia directorului Teatrului din Berna, Max Werner Lenz) va susţine recitaluri de poezie şi proză românească la Berna, Viena şi Berlin, care s-au bucurat de un succes enorm şi despre care presa a scris laudativ şi mult. Alte momente culturale româneşti au fost difuzate la posturile de radio.
O atenţie deosebită a acordat-o, la Berna, poetul-diplomat imaginii României. Convins de Blaga, profesorul universitar E. Wetter-Arbenz a ţinut un curs despre geografia şi economia României, timp de cinci luni, în cadrul Universităţii Populare din Berna; acelaşi profesor a susţinut conferinţe consacrate României şi în alte oraşe elveţiene: Zürich, St. Galen, Basel, Baden.
Lucian Blaga a avut şi de luptat împotriva unor inexactităţi sau atitudini tendenţioase, strecurate în unele ziare. La 13 iunie 1929, de pildă, în ziarul “Berner Tagblatt” s-a publicat un articol de o rară violenţă la adresa hotărârii adoptate în aşa-numita problemă a “optanţilor” (hotărâre care dădea câştig de cauză României). Blaga s-a dus la redacţia respectivă şi a discutat cu publicistul Lessing, redactorul pentru politică externă al ziarului, care i-a recunoscut că el este autorul vitriolantului articol. Cu toate explicaţiile lui Blaga, interlocutorul a rămas inflexibil, ceea ce i-a lăsat diplomatului român impresia că individul “e subvenţionat de unguri”.
În Elveţia, Lucian Blaga are ocazia să-l cunoască pe Nicolae Titulescu. Poetul, filosoful, diplomatul Blaga era el însuşi o personalitate, la vârsta deplinei afirmări (avea 32 de ani). Întâlnirea cu Titulescu a fost însă – pentru poetul-filosoful-diplomatul Blaga – o revelaţie, despre care va mărturisi chiar atunci, dar şi mai târziu, peste ani.
La 1 februarie 1937, Lucian Blaga este numit din nou consilier de presă la Legaţia României de la Berna. Numai până la 8 ianuarie 1938. O perioadă scurtă, dar la fel de bogată – timp împărţit, după propria-i mărturisire, între “diplomaţie şi dracul creaţiei”. Şi, desigur, ar fi continuat să rămână la Berna, dacă n-ar fi intervenit o iniţiativă a lui Octavian Goga, ajuns în acel moment prim-ministru: aceea de a-l face subsecretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe.
