Category Archives: Editorial

Adevarul …. in curul gol

De cateva saptamani Alina Mungiu-Pippidi scrie in Romania libera un serial cu titlul “Adevărata trădare a intelectualilor”.

Din pricipiu titlurile care contin “adevarat” imi provoaca imediat reactia de ridicare a sprancenei.  Experienta mea e ca mai toate seriile publicate sub titlul adevarat … sunt cam telenovele, povesti, fabulatii.  Daca nu ma credeti cautati intr-o librarie online/reala sau intr-o biblioteca  carti care contin in titlu “adevarat”. Veti gasi:

  • Adevarata poveste a motanului incaltat
  • Adevarata viata de gheisa
  • Adevarata poveste a lui Pavarotti
  • Francmasoneria in lumina adevarata
  • Satisfactia: arta de a gasi adevarata implinire
  • …..

Am dat si peste un titlu “adevarat” pe care l-am si citit

  • Exista istorie adevarata? de Neagu Djuvara

Dar aici sa recunoastem ca e o mica mare diferenta!

Eu cand aud de adevarat, imi suna un clopotel in cap. “E piele adevarata domle!” incearca vanzatorul in piata sa iti impinga mana in buzunar pentru a cumpara poseta/pormoneul/cureaua din piele sau inlocuitor.

Eh acum probabil intelegeti de ce ridic spranceana la titlul de “adevarat” al serialului Mungiu-Pippidi. Dar la fel ca si cu “Adevarata istorie a disparitiei Elodiei” cu un fel de masochism il urmaresc. Pana acum nu imi e clar nici cine sunt intelectualii. Probabil doamna Mungiu-Pippidi ar fi trebuit sa inceapa serialul cu “adevarata definitie a intelectualului”. 

Sunt curios ce o sa urmeze. Sa vad cum Mungiu-Pippidi o sa scoata adevarul gol golut, in fundul gol si aparandu-si partile rusinoase in piata publica. Sa iasa … si asa gol sa arate cu degetul spre tradarile intelectualilor (adevarati sau nu?).  Ceva imi spune ca la fel cum nu exista istorie adevarata nu exista nici tradare adevarata … dar ramane sa vedem.

Oricum sa ne asteptam ca dupa aceasta o sa urmeze adevarata urmare: Adevarata tradare a adevaratilor intelectuali. Sau poate Falsa tradare a falsilor intelectuali.

PS: pentru cei care doresc sa revada momente de aur din blogoteca “Picatura de fiere”, momente care privesc “adevarata istorie” a doamnei AMP ii invit sa citeasca  articolele din aceasta lista.

Despre studii, in general

Desi planificasem o cu totul alta postare, iata ca evenimentele nu au avut rabdare si simt nevoia sa vorbesc despre studii, in general.

In Dilema Veche dosarul din aceasta saptamana este Moderni fara studii clasice? . (Pentru referinta istorica este vorba de DV 333,1-7 Iulie 2010). Mihail Neamtu face un rezumat foarte bun al parerilor exprimate in Dilema Veche in aceasta postare . In cateva cuvinte concluzia este ca studiile clasice devin pasare din ce in ce mai rara in Romania.

Desi sunt de acord cu faptul ca studiile clasice “dispar” din peisajul romanesc, nu pot fi de acord cu accentul pus pe studiile clasice. Cred ca situatia trebuie vazuta in ansamblul ei, si gravitatea nu provine din faptul ca studiile clasice dispar ci ca studiile dispar. Studiile fundamentale in adevaratul sens al cuvantului sunt din ce in ce mai rare in peisajul romanesc. Si aici putem vorbi atat de latina, cat si de matematica, fizica, chimie, greaca, etc. De cativa ani accentul in educatia romaneasca, si nu numai, s-a pus pe aplicativitatea educatiei si pe castigul financiar de dupa absolvire. Astfel accentul s-a mutat de la a sti = a cunoaste la a ajunge intr-o pozitie in care sa ai = financiar. Prin urmare am avut parte de o explozie in cazul studiilor cu care se poate trai si o implozie a studiilor in care “mori de foame”.

A se observa ca accentul nu mai cade pe cunoastere, as spune eu in sensul clasic al cuvantului de intelegere a lumii, ci s-a mutat pe cunoastere intr-un sens mercantilist. De aici a mai ramas un singur pas pana la ne-cunoastere ca mod de viata, sau respingere a oricarui timp de educatie sau studii (miscare anti-intelectualista autohtona).

Vina nu cade doar de o parte a baricadei, anume pe interesul studentilor, dar cade si pe dinauzorismul si staticitatea celor din spatele catedrelor. In loc a intelege atat umanistii cat si realistii ca ambele tabere se lupta cu un curent anti-intelectual, cele doua tabere s-au cramponat mai degraba in numararea orelor de matematica sau filosofie din anii de liceu, gimnaziu, etc. Daca e sa ne uitam la un orar de acum 10-15 ani si la unul din ziua de astazi observam ca fara o reducere majora a numarului de ore si stiintele reale cat si cele umaniste clasice au pierdut lupta bataliei cu orele. ( Probabil ar merita precizat ca una din materile castigatoare din pierderilor acestori arii este religia.)

In orice caz problema reala nu este reducerea orelor de limbi clasice, sau orelor de matematica, fizica. Problema reala este culturalizarea non-studiului. Lumea nu mai invata pentru a afla, ci invata pentru a avea. Ori acest context fie va fi atacat impreuna de cei din real si uman ori va fi pierdut pentru totdeauna. Pentru cei care nu cred ca situatia este asa, ii invit sa faca doua teste: 1) sa inlocuiasca in articolele din DV latina, greaca cu fizica, chimia si sa observe ca articolele raman adevarate si 2) sa intrebe pe strada sau in cercul de prieteni/studenti care e motivul pentru care au urmat un studiu: pentru a sti sau pentru a avea?

Un Higgs, cinci Higgs… cati Higgs ?

Observ ca in ultimul timp, din dorinta de senzational, un rezultat stiintific este interpretat, re-interpretat si pana la urma inteles ca sigur de catre publicul larg.

Acest tavalug a inceput in cand D0 (experimentul la care am lucrat si inca mai semnez ca autor) a lansat rezultatul de mai jos:

B10AF99 Nu doresc sa intru in toate detaliile tehnice, o sa atrag doar atentia ca punctul negru din imaginea de mai sus (punct obtinut in urma rezultatului publicat de D0)  este incompatibil cu ceea ce era asteptat (punctul albastru din imagine)  cu un nivel de confidenta de 99%. In alte cuvinte exista 1% sanse ca aceste doua puncte sa fie totusi compatibile experimental, iar diferenta din grafic sa fie datorata doar unor fluctuatii sau erori de masurare.  (Pentru o descoperire sasele ca cele doua puncte sa fie compatibile trebuie sa fie 0.0000573303% !!! )

Dupa publicarea acestui rezultat, la scurt timp, Bogdan Dobrescu impreuna cu colegii lui din departamentul de teorie de la Fermilab, publica un articol care arata ca aceasta discrepanta ar putea fi explicata intr-un anumit model, extindere supersimetrica a modelului standard actual in fizica particulelor elementare.  In toate modelele supersimetrice se trece de la un boson Higgs la cinci, si se mai postuleaza existenta unui superpartener pentru fiecare particula existenta in modelul standar.

Faptul ca s-a masurat o abatere mare de la modelul standard a facut un adevarat val de valva in presa internationala, val care poate fi vazut aici. Mai tarziu bineinteles si articolul lui Bogdan Dobrescu a primit o groaza de atentie si cateva link-uri sunt date aici.

Ceea ce ma ingrozeste e ca perceptia incepe sa fie ca s-a dovedit ca exista 5 bosoni Higgs. Cat se poate de neadevarat!  In primul rand rezultatul experimentului D0 trebuie confirmat de un alt experiment pentru a asigura faptul ca nu este o greseala de masuratoare sau o fluctuatie nefericita a datelor. Aceasta confirmare/infirmare s-ar putea sa vina in Iulie din partea experimentului CDF la ceea mai mare conferinta de fizica pe tema particulelor elementare ICHEP. Dar cel mai probabil nu va aparea decat la anul.

Pana atunci rezultatul anuntat de D0 trebuie privit ca un rezultat neconfirmat, si orice model care explica acest rezultat ramane doar un model si nu poate fi numit altfel.

Ma bucur sa vad ca Bogdan Dobrescu sublineaza si el acelasi lucru! Puteti vedea penultimul paragraf din interviul de aici.

Cred ca acest rezultat a fost escaladat si stors de presa. Se uita, de multe ori ca aceste rezultate neconfirmate pot sa dispara (vezi excesul de tau in analiza MSSM a CDF de acum 3 ani!, analiza care a ajuns in The Economist si New Scientist si a facut valva). Dar  “s-ar putea”  nu aduce deloc audienta si e subtil inlocuit cu “nu mai e singur” (bosonul Higgs) sau “rezultat de rasunet…. exista 5 bosoni”…

Pana la urma cati Higgs exista ? Pana nu se descopera unul … exista exact zero!!!

PS: Ma bucur ca Bogdan Dobrescu a fost mentionat foarte mult si a primit foarte multa vizibilitate. Din punctul meu de vedere este unul din teoreticienii care stie sa asculte foarte bine experimentele.

Cu picatura la concert

Ieri am fost la un concert de absolvire a unui student la clasa de pian. Am ajuns la acest concert datorita invitatei unei amice, studenta si ea la pian.

Eu cred ca eram singurul din afara tagmei de acolo. Pe profesori i-am remarcat prin ochii inchisi si relativa nemiscare in timpul concertului. Ei probabil m-ai remarcat pe mine ca tipul care nu avea astampar. Daca mai toata lumea din sala urmarea, aproape nemiscata concertu, eu gaseam lucruri interesante care sa le studiez. Cum ar fi sistemul de roti a pianelor, acoperisul cladirii (o fosta biserica), modul de alimentare a reflectoarelor, reflectiile de pe coada pianului ridicata in aer, ba chiar la un moment dat am esuat in a numara numarul de tuburi al orgii. Din lipsa de repere … nu am reusit sa le numar exact … dar estimez ca sunt intre 50 si 70.

Ceea ce nu inseamna ca nu am ascultat concertul, ba chiar l-am ascultat cu foarte mare atentie. Caci la un momentdat vroiam sa inteleg de ce basul se aude mult mai tare decat inaltele. Am ajuns la concluzia ca era din cauza salii.

La sfarsit aplauze, peste aplauze. Eu fericit ca am vazut un concert al unui viitor maestru. Pana cand amica mea imi spune “Sper sa treaca”. La care eu am ramas masca, blocat.

In decursul serii mi s-au explicat punctele unde tanarul artist a a gresit. Eu nici nu mi-am dat seama!

Concluzia trista e ca picatura nu are nici un pic de ureche muzicala…