Criza a fost in sistemul universitar de cand ma stiu, sub o forma sau alta. Acum urmeaza o criza financiara … normal ca lumea se intreaba ce se intampla in universitatiile romanesti in aceste conditii.
Astazi citeam in Cotidianul articolul Cum afecteaza criza universitatiile si mi-a ramas mintea in loc. Am avut impresia ca timpul a stat in loc si sfarsitul universului s-a produs. Stim cu totii ca e criza si era normal sa auzim ca universitatile o sa fie afectate intr-un fel sau altul de acest proces, insa opiniile celor 5 rectori m-au lasat cu gura cascata.
In primul rand toti asteapta clarificarea bugetului de stat ceea ce imi spune ca autonomia universitara e ceva scris pe hartie care nu are nici o valoare practica. Singurele universitati care fac nota discordanta sunt Universitatea Maritima din Constanta, care spune ca are suficiente venituri din fonduri proprii, si Universitatea Politehnica din Bucuresti care pretinde sa fie in aceeasi situatie.
Rectorul ASE-ului mi-a lasat inca o data impresia unei persoane pierdute in pozitia care o are. Desi ASE-ul este una din cele mai cautate universitati din Romania si o mare parte din venituri le bine din taxele de scolarizare , aceasta universitate este inca pe deplin dependenta de bugetul de stat. Sau cel putin asa apare din declaratia rectorului. In al doilea rand decizia de a nu investi nici macar o para chioara in dotarea laboratoarelor de licenta, master si doctorat (desi imi e greu sa inteleg notiunea exacta de laborator in cadrul studiilor economice) imi spune ca aceasta universitate nu are ca prima prioritate activitatea de cercetare asa cum ar fi normal in cazul unei universitati serioase.
O declaratie extrem de aiuritoare este ceea a rectorului autosuspendat al Politehnicii Bucuresti si Ministru al Educatiei care declara :
Una dintre măsurile pe care le-am luat în urmă cu câţiva ani la Politehnică a fost ca orele din posturile vacante să fie luate de asistenţi şi de şefii de lucrări, iar pe profesori şi pe conferenţiari să-i împing să se ducă spre activităţile de cercetare. Am redus cheltuielile cu 40% pentru aceste posturi
Mi se pare ciudat ca solutia include aglomerarea cu norme didactice exact a persoanelor care ar trebui sa fie preocupati la cota maxima cu cercetarea si dezvoltatea personala. Mi se pare ca prin aceasta decizie Politehnica si-a subminat propria capacitate de cercetare. Probabil ca explicatia este mai degraba cum sa te omori pe termen lung decat a te salva dintr-o criza.
Cu parere de rau observ ca mecanismele care functioneaza in mediul universitar romanesc nu sunt nici pe departe sanatoase. Ma intreb cand o sa se incepa sa se gandesca un pic mai departe de ziua de maine si pe chestiuni de termen lung, cu scopuri clare si cu finalitate in activitatde de cercetare dezvoltare.
