Daca e Miercuri …

… e neaparat! Cafe Allicht. Aceasta cafenea micuta cu tavanul plin de usi nu iti atrage initial nici o atentie. La orele 9 cafeneaua e goala. De multe ori nici Kees, barmanul, nu este prezent. Cand Kees nu e prezent acolo o placuta neagra pe care e scris cu creta “Rook pauze” (pauza pentru fumat). Apoi incet incet se aduna muzicantii. Ii vezi venind cu chitari si alte instrumente carandu-le pe umeri. Fiecare isi ia o bere , apoi incepe acordarea instrumentelor. La un moment dat cativa artisti incep sa cante. Putinii spectatori prezenti asculta muzica in fundal in tip ce fac conversatie. De cele mai multe ori numarul spectatorilor este egal cu al muzicantilor. Atmosfera e intima , aduce aminte de o familie. Cu trecerea timpului alti artisti intra in bar si se alatura celor care canta deja. Seara se incinge, muzica curge, berea curge , bere belgiana , muzica incinge sangele….

Ca sa va dau o idee despre cum arata o Miercuri seara va arat doua poze ( courtesy of John Jacobs ) si un clip (din pacate nivelul calitatii este cel de telefon).


Sinterklaas … Mos Nicolae Olandez

Sinterklaas
Astazi am sarbatorit pentru prima data Sinterklaas in Olanda. Desi lucrez si traiesc aici de mai multi ani, acesta a fost primul an care m-a gasit pe aceste meleaguri. Sinterklaas este sarbatoarea Sfantului Nicolae si este ceea mai mare sarbatoare de iarna in Olanda. Aceasta sarbatoare depaseste ca importanta chiar si Craciunul.
Sinterklaas soseste din Spania in fiecare Noiembrie intr-o zi de Sambata intr-un vapor cu aburi. Este primit cu cantece si este organizata o parada. Asistentii sai pe nume Zwarte Piet arunca in multime bomboane si prajiturele specifice acestei sarbatori: kruidnoten or pepernoten. In orasele care nu au port Sinterklaas soseste o zi mai tarziu, Duminica, venind pe un cal alb, cu trenul, autobuzul sau trasura.
Pe 5 Decembrie copii isi lasa papucii langa semineu, soba , eventual la usa cu morcovi sau fan inauntru. Acestea daruri sunt pentru calul lui Sinterklaas. Prin traditie Zwarte Piet coboara prin hornul case pentru a lasa cadouri in papucii copiilor. Culoarea neagra a lui Zwarte Piet (zwart = negru) este datorata funinginii din hornuri. In cazul in care copii au fost rai ei primesc nuiele si un saculet cu sare, si sunt avertizati ca Zwarte Piet baga copii rai in sacul de rafie folosit la caratul cadourilor si ii ia cu el inapoi in Spania. Pentru copii buni cadourile traditionale sunt dulciuri, cel mai des initiala de ciocolata a numelui.
Cei mai in varsta isi dau cadouri in familie (dupa organizarea unei tombole pentru a stii cine cui ia cadou), de obicei cadouri mici, simbolice. Aceste cadouri sint insotite de poeme personalizate, comice in care sunt amintite cu umor episoade traite in ultimul an de cel care primeste cadoul.
Prin urmare astazi ne-am adunat toti din departament si am primit cadourile de la Sinterklaas. Maine o sa postez poze si poezia care am primit-o eu.

Politichie chie raie … ie

Initial am vrut sa nu scriu nici un post referitor la alegeri. Iata ca nu ma pot abtine si la spartul targului ma simt nevoit sa scriu cateva randuri despre acest lucru.

Daca e sa observ o tendinta generala este ca lumea, in general, are probleme cu a gasi cui sa isi dea votul. Asta in ciuda faptului ca este alegeri sunt pe sistemul uninominal si , in principiu, alegatorul ar trebui sa stie mai bine candidatii din colegiul propriu. Probabil si asa ar fi fost daca intr-un anumit colegiu nu ar fi putut candida decat persoane domiciliate in acel colegiu. Insa daca alegatorii sunt lipiti de colegii ( si imi aduc aminte de “lipiti de glie”) alesii sunt mobili si pot candida in orice colegiu in care sunt propusi de propriul partid. La limita ne putem trezi ca toti alesii au domiciliul in Calarasi de exemplu si acest lucru ar fi perfect legal. Diferenta dintre rasa alegatorului si rasa alesului nu se rezuma aici … alesul poate vota in colegiul in care candideaza… si deci el nici macar in ziua votului nu e legat de glie, egal cu restul plebeei.

Modul foarte greoi de impartire a voturilor cred ca o sa faca probleme. Mai ales in zilele urmatoare alegerilor cand parca vad ca o sa apara o multime de contestatii, renumarari, interpretari si asa mai departe. Eu sincer sper ca intr-o zi in Romania sa existe votul uninominal de tipul castigatorul ia colegiul.

Alta problema romaneasca a fost ca toate schimbarile din ultimii ani au fost de tip revolutionar. De fiecare data cand s-a schimbat culoarea guvernarii s-a tras de volan, ghidon sau ce-o fi violent in alta parte. Ideea a fost ca fostii si noii sunt tot timpul dusmani, ca unii nu isi pot face treaba din cauza celorlalti si asa mai departe. In loc sa avem o societate concurentiala avem ceea ce avem. Si atunci auzi lucruri de genul “Mai, de-ar cadea astia de la guvernare, sa ne putem face si noi treaba in voie!”.

Andrei ma intreba in comentariile la articolul lui daca mai are rost votul uninominal (eu in colegiul meu nu am identificat pe nimeni care sa imi merite voturile, probabil si Andrei are aceeasi problema). Cred ca totusi ceva schimbari pe scena politica o sa aduca. Uitandu-ma in sondaje vad ca o sa avem cateva noutati. In primul rand numarul de partide care o sa treaca pragul electoral se pare a fi de 5 (PSD, PC, PD-L, PNL si UDMR). PRM-ul va intra in parlament doar prin regula de 3 senatori si 6 deputati dar va fi o prezenta mica. Avand in vedere ca avem si redistribuire o sa fie tot primul an cand UDMR-ul o sa aiba mai multi parlamentari decat PRM-ul. Cel mai mare semn de intrebare o sa fie asupra aliantei care va guverna dupa alegeri. In functie de care va fi aceasta se poate ca sa avem primul guvern in care UDMR lipseste.

Avand in vedere toate modificarile de mai sus cred ca ne indreptam intr-o directie buna. Mai sper ca in cativa ani partidele sa fie mai putin centriste si mai apropiate de colegii. Dar, in ultima instanta, calitatea jocului nu depinde de reguli ci de calitatea jucatorilor si arbritajului si aici inca mai avem probleme mari. Ceea mai mare faptul ca se preconizeaza ca doar 30% din populatia romaniei sa arbitreze aceasta lupta.

Reintoarcerea in agora

Exemplu in acest domeniu ar trebui sa fie dat de catre universitati si centre de cercetare. De cele mai multe ori aceste institutii sunt confundate cu cladirile in care isi desfasoara activitatea. Probabil ca de multe ori treacatorul care trece pe langa aceste cladiri si nu le stie decat denumirea. Se poate ca acesta sa aiba o idee despre ocupatia oamenilor care lucreaza acolo… dar cam atat. Ori universitatile nu ar trebui sa fie un fel de insule innacesibile in peisajul unui oras ci ar trebui sa fie un fel de peninsule in care omul de rand sa fie invitat sa intre.

Universitatiile sunt un fel de muzee vii . Daca intr-un muzeu aflii despre trecut si despre realizarile oamenilor disparuti de mult , universitatile ar trebui sa fie contactul permanent al comunitatii cu prezentul si sa permita omului de rand oportunitatea de a lua pulsul cercetarii in timpul desfasurarii ei.

Institutiile educative din strainatate depun un efort imens pentru a aduce comunitatea in care traiesc mai aprope de ele. Organizarea de conferinte publice, zile ale portilor deschise, oferirea de vizite , organizarea de prezentari de popularizare a stiintei si multe alte evenimente sunt organizate de catre aceste institutii.

Zilele acestea am dat peste Science Chicago – Life’s a LAB!. Acest proiect este un fel de 7Seri al scenei outreach-ului stiintific. In Noiembrie am putut numara aproape 50 de evenimente organizate de aproximativ 120 de parterneri.

De ce merita facute aceste evenimente ? Fiindca necunoasterea si neintelegerea sunt cei mai mari dusmani posibili! Si pentru a cobora in agora e bine sa iesi din palatul de sticla institutional si sa interactionezi cu omul de pe strada. Astfel vei fi probabil mai bine inteles si rostul tau in societate va fi inteles mai bine (atat ca institutie dar si ca persoana).