Category Archives: Suflet de picatura

Un Faust – o experienta

Cine nu a auzit de Faust ? Dar de Faustul lui Purcarete la Teatrul Radu Stanca din Sibiu? Saptamana trecuta am avut ocazia sa vad acest spectacol despre care auzisem multe (bune!) de la o serie de amici.

M-am bucurat sa vad ca exista cel putin un teatru din Romania, anume teatrul din Sibiu, care pune in vanzare biletele la reprezentatii din timp in vanzare pe un site de internet. Biletele nu doar pot fi cumparate pe site, dar le poti tipari si prezenta cu ele direct la teatru. Este ridicol sa spun ca acesta este idealul la care trebuie sa incerce sa ajunga toate institutiile publice din Romania.

Prin urmare cu biletele luate de ceva vreme am picat saptamana trecuta in Sibiu. A fost o reintalnire placuta cu orasul pe care nu-l mai vazusem de prin 2008. Dupa o plimbare prin centru, unde m-am intalnit si cu amici veniti in Sibiu special sa vada acelasi spectacol, am luat-o spre Halele Balanta. Este o locatie inedita si trezeste si asteptand aveam in suflet o senzatie ciudata data de faptul ca eram la teatru si in acelasi timp intr-o uzina.

Ne-am asezat pe scaune si auzeam un cor atat din spate si din fata. Cand cortina, o uriasa panza alba, a cazut a inceput si asaltul asupra tuturor simturilor noastre. A fost primul spectacol pe care l-am vazut care a apelat la ceea ce ar fi putut sa fie pentru unii o invazie a simturilor. Pe langa actori, muzica, lumini, decoruri Purcarete a introdus proiectoare video, aruncatori de flacari, artificii, o formatie rock live, scena din spatele scenei… si in mod sigur am uitat cateva efecte invadatoare. S-a mers foarte departe pentru a rupe distanta dintre scena si tribuna. Decorurile ample dar si invitarea spectatorilor in spatele scenei pentru a gusta dintr-o petrecere a desfraului au facut ca sa ma simt in centrul jocului. (Am simtit ca in spatele scenei putea fi mai multa interactivitate si zonele unde ar trebui sa stea publicul au ingradit integrarea in atmosfera petrecerii).

Cei doi actori principali Ilie Gheorghe (Faust), Ofelia Popii (Mefisto) sunt timp de doua ore intr-o continuua transformare. Ca intr-un spectacol de iluzionism Mefisto apare si dispare, se transforma permanent, se dubleaza, oscileaza intre a fi femeie sau barbat. Cum poti sa tii un dialog pe scena intr-un univers care se transforma permanent, care pare ca pica si se recladeste in fiecare minut, si mai mult in care chiar tu trebuie sa te transformi ? Iar restul de personaje inunda scena cum vedem doar in flashmoburi zilele astea. Apar pentru a disparea cateva momente mai tarziu, si sunt identici cu ei insesi pentru a da impresia invaziei persanilor nemuritori.

Faustul de la Sibiu e un spectacol care trebuie trait pentru a fi vazut. Mie mi-a readus aminte de adolescenta si spectacolele experimentale de la Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe. Mi-a adus aminte de Lazaret a lui Badea unde intrai in Lazaret cu reporteriul si unde la sfarsit leprosii isi luau la revedere de la tine , de un Hamlet de la Piatra Neamt in care toata scenografia era formata de niste cuburi de plastic si nu pot sa uit razele lanternelor in cautarea lui Hamlet, de un spectacol pe o pluta pe lacul de la Arcusi inconjurati de flaclii si balansandu-ne cu pluta in timpul spectacolului… Faust e un spectacol care-ti ramane pironit in minte, o experienta pe care n-o poti cataloga decat in sertarul sau propriu.

Va recomand sa mergeti sa-l vedeti!

Cu bascalie si nesimtire nu se (mai) trece pe aici!

Astazi a fost o zi halucinanta. Am avut ocazia sa vad bascalia si nesimtirea in pozitia de regine incoronate ale Romaniei. Aceste doua dame ne-au invadat intr-un hal fara de hal si, daca Romania nu are masa critica pentru a lupta cu aceste cataclisme, ele vor eradica natiunea.

Dimineata mi-am inceput-o citind o pastila a dnei Pippidi in RL. Toate bune si frumoase pana la “nişte perverşi au găsit o particulă care se deplasează mai repede ca lumina..”. Avand in vedere ca perversii pe care AMP i-a bagat in editorialul ei pe loc de nuca in perete sunt colegii mei (si da, si eu fac parte din acesti perversi care se ocupa cu particule elementare) si faptul ca termenul de pervers este denigrator, m-am hotarat sa-i scriu in semn de protest. Raspunsul a fost halucinant trimitandu-ma la cratita si la un curs intensiv de umor. Din pacate, cu bascalia aratata de AMP in articol nu se ajunge nicaieri in respectarea oamenilor de stiinta. Stim ca avem o problema cu imaginea educatiei, cercetarii si a stiintei in Romania. Iata ca AMP le da o mana de ajutor smecherilor si-i indreapta cat mai departe de scoala “perversiunii” stiintifice. Raman cu un gust amar si ma intreb cat de neagra si mititica e AMP….

Putin mai tarziu a urmat propunerea fantastico-etnobotanica a rectorului Andronescu & Co. Se pare ca din pozitia de mama a tuturor elevilor cazuti in lupta cu bau-baul numit Bacu’ lu’ Funeriu s-a hotarat sa ii salveze din ghena iadului unui an de stat acasa si invatat, sau munca pe unde or gasi. Generatia sacrificata trebuie salvata si trebuie sa i se dea sansa sa faca un an pregatitor. Anul pregatitor este pregatitor pentru anul II de facultate si nu pentru anul I asa cum ar trebui. Nu mai zicem ca regula de pi-simpla in care admisul si respinsul la Bac stau unul in invatamantul superior si celalalt in banca lui e transformata in legea nu conteaza ce fac la scoala premiul I cu coronita e garantat prin lege. (Vezi si clipul de la sfarsitul postarii! Caci in directia asta se indreapta asemenea propuneri binevoitoare.) Culmea e ca propunerea a primit o groaza de semnaturi de sustinere a unora care cica sunt reprezentatii natiunii romane. Termenul de reprezentanta ramane a fi definit de ultimii mohicani care mai stiu cum se deschide o carte.

Ziua nu putea fi completa fara sa aflu ca in al 17265-lea ceas filosoful cel mai titrat din Romania, adica dnul Liiceanu, face un ditamai apelul cum ca Facultatea de filosofie nu e in toate facultatiile conducatoare si trebuie bagata la ospiciu. Adicalea pe acelasi principiu prezentat mai sus castigatorul unui concurs pe post este declarata persoana care aduce colectivului facultatii un plus de uniformitate. Si liniste noaptea … caci cei de veghe raman aceiasi. Bineinteles ca nici dnul Liiceanu nu poate scapa caracterului national si in scrisoarea deschisa simte nevoia sa explice situatia in termeni de ce jucatori de fotbal folosesti intr-o echipa. Confirmand ca tot romanul se pricepe la fotbal si nefiindu-i frica sa vorbeasca clar si raspicat despre acest sport in plin scandal al arbitrilor corupti, dnul Liiceanu e, probabil, ferm convins ca acum pana si rectorul celei mai savuroase universitati romanesti a inteles de ce … nu joaca cine trebuie. Tare imi e ca i s-a raspuns sec si in privat ca e o problema cu impresarul, nu cu jucatorul! Si da! Ar fi fost bine ca dnul Liiceanu sa fi vorbit mai devreme , caci in mod sigur mai stie si de alti jucatori adusi din postura de femei de serviciu in postura de mijlocasi in divizia A.

Credeti ca am terminat ? In nici un caz! Iar cititorului rabdator ii cer de pe acum scuze ca recurg la randul meu la stilul bascalia la maxim 🙁 Sangele apa nu se face.

Mai pe seara primesc, pe aripi de porumbel electronic, ceea ce asteptam de un secol. O teza publica din Romania. Ori sensul de public e definit in asa fel incat ai nevoie de trei servicii de securitate si pile pana la Dzeu ca sa vezi minunatia. O sa citim micul preview caci produsul final nu o sa fie accesibil decat dupa publicare si cu recomandarile incluse ale celor prezenti la sustinere. (Las la o parte ca studentul considera ca nu as fi putut face si eu posibile comentarii serioase daca as fi avut la dispozitie toata opera!) Ah, si daca va mirati, lista cu persoanele care si-au sustinut in sedinta publica teza in Romania este secret de stat. Cred ca Romania e singurul stat in care acordarea titlului de doctor are acelasi statut cu acordarea medaliilor pentru angajatii servicilor secrete.

In incheiere va las sa meditati la cateva randuri din articolul “Why Scientists are smarter then Politicians”:

Scientists aren’t always right, but when they talk, they deserve at least the initial presumption of wisdom. All of us — especially the people who seek to lead us — could well learn something from listening to what they have to say.

In Romania s-a reusit performanta sa se antreneze toata lumea in a nu asculta si,concomitent, performata de a avea grija sa nu existe nicio voce de ascultat. Dar pana cand ? Cand se vor ridica perversii sa spuna “Cu bascalie si nesimtire nu se (mai) trece pe aici!” ?

PS Despre Educatie Carlos Mencia – Lowering standards for kids:

Dupa 12 ani: Stiinta si Tehnica

Pe biroul meu se afla una langa alata doua reviste Stiinta si tehnica (Anul LI, Nr. 9, septembrie 1999, pret 14 700 lei) si Stiinta & tehnica (Anul LX, Numarul 1, Aprilie 2011, 8.8 lei).

In casuta redactiei dau peste doua nume comune: Alexandru Mironov si Cristian Roman. Numarul din 1999 are formatul mai mic si 112 pagini. Textul domina si imaginile sunt secundare. Numarul din 2011 are un format mare si 120 de pagini. Formatul e mai degraba al revistelor glossy in care imaginea si textul sunt aproape in proportii egale, eu avand impresia ca imaginea are o proportie ceva mai mare.

In cele ce urmeaza ma voi adanci intr-o analiza a numarului din 2011.

Primul lucru care imi ridica spranceana este ca atata pe coperta cat si in casuta redactionala apare textul “Un proiect dezvoltat de Fundatia Dinu Patriciu”. Ma bucura faptul ca o fundatie privata a hotarat sa finanteze renasterea acestui proiect insa nu cred ca “dezvoltat” isi are rostul.

Apoi am facut greseala sa citesc editorialul lui Alexandru Mironov. Mi-a lasat un gust amar prin faptul ca in acest editorial au fost incluse telocitele lui Laurentiu Popescu dar si inventia lui van Staden. Si mai amar ca acestea au fost incluse in acelasi paragraf cu experimentul LHC la care lucrez eu. Iata cum intr-un editorial Alexandru Mironov, in calitate de senior editor, arata ca granita dintre stiinta si pseudostiinta nu este trasata de actuala Stiinta si tehnica. Aceasta parere imi este intarita de faptul ca in sectiunea “top zece” primul loc este acordat ARCA cu “Primul avion supersonic romanesc”. Multi dintre cei care au urmarit ARCA in ultimii ani stiu ca acolo exista o groaza de avand stiintific si tehnologic fara insa a fi dublat si de o baza de cunostiinte stiintifice si tehnologice pe masura telului pe care si-l doresc.

Rasfoiesc mai departe revista si dau de rubrica pictorial (sic!) cu poze concept ale unor orase viitoare (o sectiune mai degraba SF ). Urmeaza rubrica prototip cu o varianta romaneasca de avion electric dar care este construit in Germania. Apoi un articol de tehnologie care nu are norocul de a fi ilustrat cum trebuie. Articolul este interesant, desi ar fi putut intra mai mult in anumite detalii tehnologice. In plus o diagrama cu principiul de functionare este cireasa lipsa de pe tort. Dar faptul ca din ilustratia grafica a articolului nu se deduce despre ce ar fi vorba … puteau foarte bine sa si lipseasca cele cateva imagini.

Apoi dam peste un dosar interesant referitor la zborul lui Gagarin. S-ar putea ca acest dosar sa fie mai interesant mai ales pentru tinerii care nu au mai citit. Totusi felul in care e scris e un pic din perspectiva celui care stie deja toata istoria. Deschiderea “In primavara anului 1957, deci inainte de lansarea primului Sputnik, Serghei Koroliov, entuziastul parinte al programului spatial sovietic….” cine/ce e Sputnik se intreaba cititorul ? E suficient sa spun ca Sputnik nu mai apare in textul principal al articolului ci doar intr-o casuta din pagina a doua a articolului.

Interviul cu Vanatorii de mituri ar fi putut fi publicat fara nici o modificare in FHM, sau orice alta revista glossy cu un target majoritar masculin. Apoi urmeaza imaginea de deschidere a articolului “Misterioasa origine a omului”, imagine la care am strigat Wow! si am sarit de pe scaun. Apoi m-am desumflat cand am vazut ca imaginea e preluata si nu creatia vre-unui artist roman. Ce frumos ar fi fost sa fi fost o imagine creata “in casa”!

O sa fac un salt mortal prin revista pentru a ajunge la Lumea stranie a mecanicii cuantice, anuntat in sumar drept un articol in sectiunea fizica in care “Alexandru Mironov explica lumea stranie a mecanicii cuantice pe intelesul tuturor”. Trebuie sa recunosc ca din descriere ma asteptam la o introducere in mecanica cuantica, insa am fost debusolat sa citesc despre fotosinteza si mecanica cuantica. Una in alta nu stiu cat invata despre mecanica cuantica un neinitiat din acest articol. Personal mi se pare ca articolul incearca sa spuna prea multe si ajunge sa nu spuna nimica. Dar daca sunteti un neinitiat si ati citit articolul asta sa-mi spuneti ce ati priceput !

Fac un salt inainte pentru Cronica scepticului sub titlul “Monoloagele vaccinului” unde o sa remarc doar un titlu absolut prost inspirat.

Ma opresc aici, nu fara a remarca faptul ca revista foloseste o gama relativ mare de fonturi de diverse marimi. Cel putin pentru mine o face greu de citit si nu inteleg aceasta alegere de tehnoredactare. Eu inca mai cred ca eleganta sta in simplitate.

In loc de incheiere nu pot decat sa ma bucur ca Stiinta si tehnica este renascuta. Este mare nevoie de cateva reviste pe aceasta nisa in peisajul editorial romanesc. Totusi nu pot sa nu ma declar mahnit de granita nedefinita intre stiinta si pseudostiinta din primul numar. Iar noul format, daca va fi pastrat in tonul primului numar, este din pacate nu doar dinamica si moderna, dar este mai ales usurica si ne-intrand aproape deloc in probleme stiintifice adanci.

Per aspera Ad Astra

As dori sa semnalez un nasterea unui nou blog : Per aspera ad astra – Blogul membrilor asociaţiei Ad Astra a oamenilor de ştiinţă români.

Asociatia Ad Astra este de mai bine de 10 ani o organizatie care lupta pentru reformarea sistemului educational si de cercetare din Romania. Asociatia aduce impreuna in momentul de fata aproximativ 80 de cercetatori romani din Romania si strainatate.

Liviu Giosan, unul dintre membrii fondatori ai asociatie, sparge gheata pe acest blog re-atragand atentia cititorului asupra documentului program din prima zi a asociatiei. Liviu Giosan invita la meditatie asupra chestiunii daca a meritat sau nu acest efort de un deceniu.

De ce merita urmarit acest blog ? Pentru ca membrii asociatiei isi vor expune opiniile individuale despre anumite subiecte care sunt de interes pentru ei. In felul acesta veti avea ocazia sa-i cunoasteti mai bine pe cei care sunt reuniti in spatele unui crez si a numelui “Asociatia Ad Astra”.

In incheiere trebuie mentionat ca opiniile de pe blog nu trebuie confundate cu o eventuala pozitie oficiala a asociatiei Ad-Astra in asamblul ei. Si de acum inainte pozitiile asociatiei vor purta aceeasi semnatura “Asociatia Ad Astra”.