Stiri de la CERN

Ieri la CERN Jörg Wenninger a tinut o prezentare News from the LHC referitoare la incidentul din 19 Septembrie si perspectivele LHC pentru 2009.

Pe scurt incidentul a fost produs cel mai probabil de o conexiune dintre doi magneti superconductori care nu a fost “sudata” corespunzator. Am pus termenul sudat in ghilimele deoarece modul de conectare a conductorilor este unul complex. De pilda rezistenta care a dus la producerea acestui incident este in jur de $$200\ n\Omega$$ pe cand aceasta ar fi trebuit sa fie maxim $$0.35\ n\Omega$$. Presiunea creeata de trecerea heliului lichid in stare gazoasa a fost asa de mare incat uni magnetii (avand o greutate in jur de 30 de tone) au fost miscati 50 de centimetri. Reparatia necesita scoaterea a 50 de magneti si repararea/inlocuirea lor. In plus punerea in functiune a acceleratorului necesita si adresarea si implementarea unor masuri de protectie pentru a preveni asemenea incidente. In anul 2009 se prevad doua planuri (p46 din prezentare):

Planul A:

  • repornire in vara 2009 cu fascicol
  • energia si intensitatea fasciolului va fi limitata pentru a preveni orice risc

    • Planul B:

  • fara fascicol pana cand se obtine imbunatatirea sistemului de asigurare a eliberarii presiunii in toate sectoarele
  • exclude existenta fasciculelor in 2009

    • Decizia finala va fi luata in Februarie.

    Suntem o cicatrice pe obrazul guvernului român!

    Va recomand sa cititi articolul Suntem o cicatrice pe obrazul guvernului român! in Capital. In el este explicat modul in care se promoveaza excelenta la nivelul administratiei romane. O idee care suna bine initia, din motive birocratice e transformata in cu totul altceva.

    Din greutatile unei persoane castigatoare a Bursei Guvernul Romaniei citez:

    Problema nu este că guvernul român nu are nevoie de noi, ci că oamenii care lucrează în administraţia publică nu au capacitatea sau dorinţa de a ne încorpora în sistem. Majoritatea celor care ar putea schimba acest lucru sunt numiţi politic, aşa că se află într-o situaţie relativ incertă.

    Datorită intereselor şi capacităţilor lingvistice, aş putea fi de mare ajutor în Ministerul de Externe. Dar ministerul a emis o declaraţie către Comisia de Implementare în care spune clar că nu va angaja niciun bursier. Evident, şi această decizie poate fi atacată în instanţă. Şi cred că vor exista chiar bursieri care o vor face.

    Reintoarcerea in agora

    Exemplu in acest domeniu ar trebui sa fie dat de catre universitati si centre de cercetare. De cele mai multe ori aceste institutii sunt confundate cu cladirile in care isi desfasoara activitatea. Probabil ca de multe ori treacatorul care trece pe langa aceste cladiri si nu le stie decat denumirea. Se poate ca acesta sa aiba o idee despre ocupatia oamenilor care lucreaza acolo… dar cam atat. Ori universitatile nu ar trebui sa fie un fel de insule innacesibile in peisajul unui oras ci ar trebui sa fie un fel de peninsule in care omul de rand sa fie invitat sa intre.

    Universitatiile sunt un fel de muzee vii . Daca intr-un muzeu aflii despre trecut si despre realizarile oamenilor disparuti de mult , universitatile ar trebui sa fie contactul permanent al comunitatii cu prezentul si sa permita omului de rand oportunitatea de a lua pulsul cercetarii in timpul desfasurarii ei.

    Institutiile educative din strainatate depun un efort imens pentru a aduce comunitatea in care traiesc mai aprope de ele. Organizarea de conferinte publice, zile ale portilor deschise, oferirea de vizite , organizarea de prezentari de popularizare a stiintei si multe alte evenimente sunt organizate de catre aceste institutii.

    Zilele acestea am dat peste Science Chicago – Life’s a LAB!. Acest proiect este un fel de 7Seri al scenei outreach-ului stiintific. In Noiembrie am putut numara aproape 50 de evenimente organizate de aproximativ 120 de parterneri.

    De ce merita facute aceste evenimente ? Fiindca necunoasterea si neintelegerea sunt cei mai mari dusmani posibili! Si pentru a cobora in agora e bine sa iesi din palatul de sticla institutional si sa interactionezi cu omul de pe strada. Astfel vei fi probabil mai bine inteles si rostul tau in societate va fi inteles mai bine (atat ca institutie dar si ca persoana).

    Sa fie scrise carti!

    Astazi am avut o discutie interesanta cu Daniel Tutuc despre publicarea de carti in mediul universitar romanesc.

    Am ajuns amandoi la concluzia ca unele din manualele universitare din care am invatat sunt preluari a unor carti din strainatate. Ceva munca a fost depusa in scrierea acestor manuale : traducere, putina adaptare pe alocuri, eliminare a unor informatii, redactare, etc. Insa aceste manuale se afla la echidistanta atat fata de traduceri cat si fata de carti originale.

    Alta observatie pe care am facut-o este ca numarul de carti de specialitate publicate de profesorii din Romania este mai mare decat in strainatate. Cred ca acest lucru este datorat principiilor de promovare din Romania. Pentru promovarea de la pozitia de lector la ceea de conferentiar si apoi la profesor candidatul are de intrunit ca si cerinte minime publicarea de carti. Ori aceasta cerinta duce la o inflatie de aparitii editoriale intr-un spectru de calitate variat ( intuitia imi spune ca acest spectru tinde sa fie mai des in zona proastei calitati). De cele mai multe ori aceste carti sunt constituite in suportul unui anumit curs si nu de putine ori am auzit povesti in care studentii sunt obligati sa cumpere aceste carti.

    In ultima instanta se ridica o intrebare: sunt aceste aparitii benefice sau nu ? Probabil ca unele aparitii sunt mai mult decat benefice , altele insa sunt doar maculatura. Probabil cei care pierd sunt studentii caci aceste carti nu apar pentru a le veni lor in ajutor, si deci sa fie niste intrumente pedagogice, ci se nasc din obligativitatea de a publica o carte pentru avansarea in cariera.

    Cred ca exista moduri mult mai benefice pentru a incuraja si recunoaste producerea de carti de catre universitari fara insa a aceasta productie sa fie o cerinta de a accede la o pozitie superioara. Si probabil prin schimbarea din obligativitate in avantaj in procedura de avansare castigul ar fi o crestere a calitatii acestor productii.