Maurits Cornelis Escher, pe numele sau complet, este unul dintre cei mai cunoscuti (si opera lui recunoscuta din prima privire) artisti graficieni ai secolului trecut. Acum doua saptamani am avut ocazia sa vizitez Muzeul M.C Escher din Haga, muzeu care gazduieste multe din lucrarile artistului. Organizat temporal muzeul se constituie intr-o calatorie in opera lui Escher si cresterea in complexitate si abstractie a acesteia.
M.C. Escher este obsedat de ideea de umplere a spatiului inca din pruncie. Una din fetele cu care Mauk (cum era strigat de catre cunoscuti) obijnuia sa se joace in copilarie ii marturisea acestuia, amandoi adulti fiind:
Tii minte jocul care obisnuiai sa il joci? Pe bucata ta de botterham (mancare specific olandeza, o felie de paine cu unt si o singura felie de branza,sunca, sau ciocolata, gem, unt de alune) alegeai feliile de branza in asa fel incat sa acopere cat mai bine posibil toata suprafata feliei de paine.
De atunci probabil era evidenta atentia si obsesia lui Escher pentru umplerea spatiului. Aceasta obsesie ia avant dupa ce Escher viziteaza Spania si in special Alhambra cu arta decorativa maura. Aici petrece foarte mult timp in a copia mozaicuri maure. Modul sau de lucru era sculptarea in lemn a motivelor si apoi imprimarea lor pe hartie sau chiar si textile.
Mozaic Alahambra
Decoratiunile de la Alhambra, ca si toata opera lui Escher de altfel, sunt pline de geometrie. Arhitectii mauri sunt bine cunoscuti pentru detaliile geometrice care le-au introdus in constructiile lor. Aceste constructii aveau la baza patrate, dreptunghiuri si alte forme geometrice derivate din aceeasi unitate si relatii exacte intre toate elementele. Daca pana in acest punct arta lui Escher este de inspiratie maura, mimetica in 1937 totul se schimba.
Intr-o vizita la parintii sai, fratele sau Beer (profesor de geologie in Leiden) vede operele de diviziune a planului facute de catre Mauk si il indruma spre acesta din urma spre cristalografie si ii recomanda anumite articole din Zeitschrift fur Kristallographie. Printre ele un articol din 1924 al lui Geoge Polya in care descrie 17 grupuri de simetrie care pot creea motive a caror repetitie umplu planul. Printre cele 17 grupuri de simetrie a lui Polya unele sunt inspirate din mozaicurile de la Alhambra, altele sunt inspirate din forme de parchet si 4 dintre ele sunt creatiile lui Polya. De aici incolo Escher va fi interesat in matematica si teoria din spatele cristolagrofiei si simetrie. Escher incepe sa isi construiasca propria teorie in care foloseste translatia , reflectia si rotatia motivelor elementare pentru umplerea planurilor. Astfel pentru creearea planurilor Escher descompune imaginea in forme geometrice ca apoi sa o recompuna in forme alea realitatii imediate (pesti, pasari, ingeri, demoni, etc.).
Exemplu de umplere a planului (se pot distinge in imagine urmele de creion de la impartirea in romburi a planului.)
Un loc special in opera lui Escher il joaca operele in care notiunea de limita joaca un rol important. Aceasta noua descoperile il face pe Escher sa deseneze aceleasi motive in dimensiuni din ce in ce mai mici, mai intai inspre centrul imaginii iar mai apoi inspre marginea imaginei. Acestea sunt de fapt umplearea unui spatiu hyperbolic (denumit si Bolyai-Lobachevskian, Bolyai e acelasi cu persoana care da numele universitatii din Cluj) cu repetitia aceluias motiv. In aceasta serie de lucrari intra Limita cercului III.
Limita cercului III
Desi aceste opere a lui Escher sunt gandite pana in cel mai intim detaliu din punct de vedere matematic ele sunt insa menite sa bucure ochiul, sau cel putin sa-l incite. Daca geometria functiona undeva in spatele artei, prin Escher geometria devine generatoare de arta , iar regulile abstracte si seci sunt transpuse in imagine care pot sa sensibilizeze fiinta umana, in felul acesta ratiunea pura matematica reusind sa fie transpusa in imagini la care omul se poate raporta usor si fara o pregatire anterioara extensiva.
Opera lui Escher nu se reduce doar la aceste opere descrise mai sus, este cu mult mai vasta decat as putea s-o creionez intr-un singur post. As vrea doar sa amintesc lucrarile de perspectiva modificata si iluziile optice sau lumiile in contradictie. Aceste ultime lucrari desi sunt aparent coerente ascund in ele imposibilitati fizice… daca vreti avem de-a face cu o arta de tipul “zona crepusculara”. Reprezentativ pentru aceasta ultima categorie este lucrarea Relativitate.
Relativitate
