Diaspora nu a existat nici de astazi nici de ieri. Ma refer la diaspora romaneasca. In mod sigur in decursul timpului au existat mai multe valuri de diasporeni. Poate in nici o perioada din istorie diaspora nu a fost asa de numeroasa, sau, cel putin, asa de discutata.
In ultimele saptamani au avut doua evenimente care au pus fata in fata diaspora cu cetatea din care aceasta s-a imprastiat. O intalnire a fost Diaspora Stiintifica, cealalta a fost intalnirea cu Herta Mueller. Din punctul meu de vedere ambele intalniri s-au desfasurat identic!
Este greu sa iti primesti cu bratele deschise “varul” care din diverse motive a tulit-o acum cateva decenii din satul parintesc. E cu atat mai greu de facut acest lucru atunci cand acesta se intoarce sa te critice ca de atata amar de vreme satul arata la fel. El a plecat ca nu-l mai suporta pe primar. Intre timp ai devenit tu primar si varul in loc sa te inteleaga prin cate ai trecut vine si te ia la cearta ca in loc sa pui lucrurile pe un fagas, nou, normal… ai modificat pe ici pe colo, lasand satul sa functioneze in virtutea inertiei instituite de vechiul primar. Si da, e un esec pentru tine caci de cand a plecat varul ai pus iluminat public si ai tras si internetul in sat. Totusi el nu vede aceste lucruri ci se plange de drumul desfundat de ploaie. Si se plange intr-un ton, nepotrivit unuia care vine din afara casei tale.
Pe de celalta parte varul isi aduce aminte de tine, acela care spuneai ca o sa aduci satului o alta fata. Si pentru el acestea n-au fost vorbe aruncate la o bere. Acum, in ochii lui, este mai aproape de vechiul primar decat de acel tu cu ani mai tanar.
Probabil fabula de mai sus explica mecanismul relational intre Mueller pe de o parte si Liiceanu, Cartarescu, Manolescu (si altii) pe de alta parte. Cu atat mai mult este interesant cum, de pilda, Liiceanu si Manolescu, condenseaza de aceeasi parte a baricadei pentru a isi justifica pozitiile actuale. Pentru mine era greu sa-mi imaginez aceste doua persoane luptand pentru o cauza comuna.
Lasand la o parte detaliile discutiilor este un dus foarte rece lansat de Mueller asupra societatii romanesti. Anume faptul ca vechii zei s-au schimbat cu niste zei (r)evolutionari dar care sunt (r)evolutionari doar priviti dintr-o perspectiva locala, caci din perspectiva internationala, singura care conteaza cu adevarat, ei nu sunt decat o fluctuatie minuscula fata de punctul de la care (r)evolutioneaza.
Acelasi lucru am vazut ca se intampla si in conferinta diaspora. Pentru locali a existat o (r)evolutie. Eu ca membru al diasporei nu cred ca am avut parte decat de o fluctuatie locala. Foarte important este ca aceasta fluctuatie locala sa se transforme intr-o avalasa!
Ori aceasta transformare in avalansa nu se poate produce atata timp cat oameni locali nu sunt angrenati 100% in aceasta avalansa. Avalansa pe care o asteapta Mueller nu se poate produce atata timp cat, desi aplaudata de o sala intrega (aplaudau oare mesajul sau circul pomenit tocmai de Mueller?) “inaltii prelati” ai intelectualtatii romanesti au luat o pozitie comuna impotriva unei avalanse. Acelasi lucru se intampla in educatie si cercetare unde in ciuda unor aplauze si felicitari Funeriu ii are in opozitie pe “inaltii prelati” din educatie si cercetare.
Interesant este ca vorbim de o zona sociala care ar trebui sa fie mult mai liberala si mai atrasa de (r)evolutii decat alte zone din societate. Insa ne-realizand ca timpul lor a trecut (asa cum spunea Plesu intr-un articol ca a venit varsta “izolarii in padure”) deschizatorii de drumuri si varfurile de lance ale cetatii se transforma in aparatorii status quo-ului mostenit si caruria i-au adus cateva modificari.
In incheiere as vrea sa atac problema rezistentei prin cultura versus rezistenta prin rezistenta. Personal rezistenta prin cultura suna a ceva asocial. La fel cum comunismul are latura asociala de asuprire si separare fata de restul populatiei, la fel consider ca rezistenta prin cultura ii scoate pe adeptii lui din societate. Pe de alta parte rezistenta prin cultura e un razboi las, nici macar un razboi de guerilla. Ne putem imagina care ar fi castigul umanitatii in ansamblul ei daca astazi am trai intr-o prelungire a regimului comunist? Herta Mueller probabil ar fi scris, ar fi continuuat sa-si exprime obsesia anticomunista traind intr-o tara adoptiva (sau poate invers in tara ei). Ma intreb cat se poate de serios cum ar fi aratat rezistenta prin cultura astazi ?
