Asa cum am mai amintit, Daniel Funeriu a lansat 7 intrebari la intalnirea cu diaspora. Iata-le citate mai jos
In paranteze am pus raspunsurile mele. Care sunt raspunsurile dumneavoastra ?
Author Archives: Lucian
Introduceri
Sunt dupa 4 zile petrecute in cadrul conferintei Diaspora în cercetarea ştiinţifică şi învăţământul superior din România. Au fost niste zile exceptionale pe care le-am petrecut total paralel cu realitatea acestor zile. Personal am fost atata de adancit in problemele pe care le are cercetarea din Romania (in special fizica) incat grevele din Bucuresti, desi la cativa kilometri de locurile in care ma aflam, pareau a fi departe. Am trait, din nou, izolarea prin adancirea intr-o problema.
Personal cred ca zilele acestea sunt doar o “Introducere”. Cred ca in tot vacarmul si zgomotul de acum sunt cativa centrii de coerenta in care se schiteaza Romania de maine. Pana acum educatia si cercetarea Romaneasca s-au integrat formal (in ansamblu si nu vorbesc de acele cateva insule de excelenta!) mesajul pe care eu l-am auzit este ca a venit vremea ca aceasta integrare sa se produca de facto. In zilele urmatoare o sa revin cu cele 7 intrebari adresate de Daniel Funeriu cercetatorilor aflati in sala la sesiunea in plen a conferintei. Cred ca daca raspunsurile clare la aceste intrebari vor fi implementate aceasta implementare va deveni momentul de schimbare de paradigma la nivelul invatamantului si cercetarii si, prin propagare, la nivelul general al societatii.
Plenara acestei conferinte a fost vaduvita de o prezenta a politicienilor. Cu cateva exceptii. L-am remarcat pe Vasile Dancu prezent la unul dintre workshop-uri in calitate de sociolog. Acum seara, citeam primele 8 pagini din introducerea volumului “Patrie de unica folosinta” a carui autor este. Tot ceea ce pot sa spun este ca aceste 8 pagini sunt atat de percutante incat friica ceea mai mare pe care o am este sa nu fiu dezamagit de restul de 260 de pagini. Recomand oricui cele 8 pagini care se deschid cu un citat din Paler “Imi iubesc tara cand nu merg pe strada si cand nu ma uit la televizor”. Si in 8 pagini V. Dancu ataca in dimensiunea sociala ceea ce D. Funeriu ataca cu cele 7 intrebari in dimensiunea educationala.
Simt aceste zile ca o introducere, o introducere la ceea ce va urma. Primele impresii, dupa 4 zile de workshop, dupa 7 raspunsuri si dupa 8 pagini sunt ca urmeaza ceva bun. Se anunta acum revolutia de catifea care are sansa sa schimbe paradigme si sa aduca o transformare nu doar la fata ci mai ales in esenta.
Lucian Blaga la Berna
Astazi citin reactia la un posibil viitor scandal am aflat ca Lucian Blaga a trait la Berna pentru 4 ani lucrand in misiunea Romaniei de aici.
Cautand pe internet am gasit un frumos articol “Lucian Blaga, diplomatul” de Lia-Maria Andreiţă. Mai jos citatele referitoare la sedere din Berna:
La 1 aprilie 1928, Lucian Blaga este transferat la Berna (după o sperietură zdravănă, pricinuită de o eventuală mutare la Belgrad). Este fericit. Asociază Berna cu un Braşov occidental. Un peisaj “mai magnific decât putusem să-l visez vreodată”. În Berna – “oraşul pe care în subconştient l-am visat pentru mine” – Blaga şi soţia sa au găsit, pe Spitalackerstrasse, o locuinţă confortabilă, “cu multe camere”, la etajul al treilea al unui imobil care avea la parter un magazin alimentar şi o tipografie.
La Berna se aşterne pe muncă, dovedind o râvnă inepuizabilă, Elveţia rămânând locul unde poetul-diplomat şi-a impus cea mai puternică amprentă. Aici cunoaşte pe Hugo Marti, şeful secţiei culturale la cotidianul “Der Bund” şi redactor şef al revistei “Der Kleine Bund”, un bun cunoscător al limbii române (în anii 1915-1917 fusese profesor în casa prinţului Cantacuzino) care va scrie două volume de nuvele inspirate de realităţi româneşti, unul tradus (la reciprocitate) de Blaga. În ziarul şi revista lui Marti va publica diplomatul român articole despre literatura română şi versuri semnate de Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Vinea, Ion Pillat, Adrian Maniu, Demostene Botez. Împreună cu poetul Herman Hauswirth va traduce şi publica o culegere de poezie românească, de la bocete şi colinde la balade şi doine. La insistenţele sale, marea actriţă de limbă germană Thea Maria Lenz (soţia directorului Teatrului din Berna, Max Werner Lenz) va susţine recitaluri de poezie şi proză românească la Berna, Viena şi Berlin, care s-au bucurat de un succes enorm şi despre care presa a scris laudativ şi mult. Alte momente culturale româneşti au fost difuzate la posturile de radio.
O atenţie deosebită a acordat-o, la Berna, poetul-diplomat imaginii României. Convins de Blaga, profesorul universitar E. Wetter-Arbenz a ţinut un curs despre geografia şi economia României, timp de cinci luni, în cadrul Universităţii Populare din Berna; acelaşi profesor a susţinut conferinţe consacrate României şi în alte oraşe elveţiene: Zürich, St. Galen, Basel, Baden.
Lucian Blaga a avut şi de luptat împotriva unor inexactităţi sau atitudini tendenţioase, strecurate în unele ziare. La 13 iunie 1929, de pildă, în ziarul “Berner Tagblatt” s-a publicat un articol de o rară violenţă la adresa hotărârii adoptate în aşa-numita problemă a “optanţilor” (hotărâre care dădea câştig de cauză României). Blaga s-a dus la redacţia respectivă şi a discutat cu publicistul Lessing, redactorul pentru politică externă al ziarului, care i-a recunoscut că el este autorul vitriolantului articol. Cu toate explicaţiile lui Blaga, interlocutorul a rămas inflexibil, ceea ce i-a lăsat diplomatului român impresia că individul “e subvenţionat de unguri”.
În Elveţia, Lucian Blaga are ocazia să-l cunoască pe Nicolae Titulescu. Poetul, filosoful, diplomatul Blaga era el însuşi o personalitate, la vârsta deplinei afirmări (avea 32 de ani). Întâlnirea cu Titulescu a fost însă – pentru poetul-filosoful-diplomatul Blaga – o revelaţie, despre care va mărturisi chiar atunci, dar şi mai târziu, peste ani.
La 1 februarie 1937, Lucian Blaga este numit din nou consilier de presă la Legaţia României de la Berna. Numai până la 8 ianuarie 1938. O perioadă scurtă, dar la fel de bogată – timp împărţit, după propria-i mărturisire, între “diplomaţie şi dracul creaţiei”. Şi, desigur, ar fi continuat să rămână la Berna, dacă n-ar fi intervenit o iniţiativă a lui Octavian Goga, ajuns în acel moment prim-ministru: aceea de a-l face subsecretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe.
De la cincinal la cinciminutal
Inainte era cincinalul. Toata lumea stia ce a facut in ultimul cincinal si ce va face in urmatorul.
Astazi in Romania se traieste pe cinciminutal. Nimeni nu stie ce va face in urmatoarele 5 minute (exagerez, dar daca inlocuiti cu o perioada mai mare de cateva zile va fi adevarat). Programele teatrelor, programele de spectacole, locatii de evenimente, etc, etc nu sunt cunoscute pe mai mult decat 1-2 saptamani. Vrei sa mergi in Romania in 3 luni si vrei sa-ti faci programul de acum? Nu se poate! Chiar si cu doua saptamani inainte daca vrei sa iei un bilet trebuie sa stai la coada.
La nivel personal romanul se crede spontan. Anume spune ca maine va face ceea ce are chef cand se trezeste, face ceea ce simte, etc. Dar apoi il auzi cum se plange de instabilitate.
Lipsa unui plan clar pe termen lung inseamna ca omul ajunge sa fie, de fapt, sclavul toanelor celor din jur. Pana una alta daca cand il intreb pe Gica daca mergem la o bere peste 8 saptamani, Sambata seara la 8PM cand ajung la Brasov, si el imi raspunde nu stiu, da-mi un telefon si vedem atunci… De ce, atunci, Gica se plange ca guvernul nu stie astazi ce va face maine ?
Putina reflexivitate n-ar stica ! Dar ii pasa lui Gica de reflexivitate ?
Remanierea de toamna
Dupa transferurile din campionatul de fotbal, jucat in mocirla scandalurilor proprii, a inceput sa se joace fotbal.
Vacanta s-a terminat si in politica. Participantii la viata politica se intorc dupa ce au citit cateva mii de pagini, s-au documentat in vizite de relaxare prin tari cu sau fara soare si acum trec si ei la inceperea campionatului.
Si ca orice campionat care se respecta trebuie ca sa fie echipe noi. Se uita in jur si ca in “tara, tara vrem ostasi” se apuca de format o noua oaste.
Asa ca s-a trecut la operatiunea remaniere. Chestie care imi aduce in minte doua personaje Dan Ariely si Lewis Black.
Dan Ariely da dovezi ca atunci cand managerii se gandesc la beneficii nu le mai sta capul la treaba, ba chiar face ca performanta lor sa scada. Prin urmare cand un ministru se gandeste la remaniere …. intelegeti unde bat!
Lewis Black spunea in turul lui european “If you are tweeting about what you’re doing, then you’re not doing it! ” (Celor care au timp de “pierdut” le recomand tot interviul de aici sau cel putin punctul 11 . Atentie la ce se spune si de media, mai ales daca lucrati in media!) Prin urmare daca vorbesti despre remaniere, nu remaniezi. Si da … nici nu se guverneaza!