Va propun urmatorul text care e o descriere facuta de Laurencon Tarilor Romane in jurul anului de gratie 1820:
Multimea si luxul trasurilor, contrastand nu numai cu mizeria satelor din jur, dar chiar si cu infatisarea generala a capitalei, ii impresioneaza in mod deosebit pe straini.
“Viena vinde in Tara Romaneasca o multime de calesti din cele mai elegante […]. Cred ca, daca tinem seama de populatie, in Europa sunt putine orase unde sa se gaseasca un atat de mare numar de echipaje ca la Bucuresti. Fiecare negustor isi are trasura sa, iar boierii si le schimba la fiecare an. ”[.[N.Djuvara- Intre Orient si Occident p120]
Inlocuiti cuvantul “trasura” cu “masina”, descrierea ramane valabila si acum, la 190 de ani distanta.
Din pacate in Romania a functionat aproape in permanenta un curent mimetic cu strainatatea (cu precadere in paturile inalte ale societatii de unde a coborat in celelalte paturi). Daca in perioada fanariota nobilimea copia modul de viata de la Constantinopol, mai tarziu incepe a se copia modul de viata occidental frantuzesc, germanic. In perioada comunista se copiaza/impune un mod de viata rusesc. Iar in perioada post comunista se impleteste modul de viata american cu cel vest european. Stiluri de viata incompatibile avand in vedere ca primul este profund liberal pe cand al doilea este mai degraba conservator.
Cum nimic nu poate fi copiat perfect de fiecare data se ajunge mai degraba la o imitare si adaptare a obiceiurilor din occident.
Adoptand obiceiurile occidentale, fie si numai superficial, nobilimea moldovalaha nu dobandeste in acelasi timp darul de a cruta banii si a se gandi la ziua de maine, dar caracteristic burgheziei franceze si germane. […] Dimpotriva: cerintele modei, echipajele stralucitoare, petrecerile, jocurile, calatoriile in strainatate apasa greu asupra veniturilor obtinute aproape exclusiv din proprietatea funciara, exploatata dupa metode traditionale si chiar rudimentare.[N.Djuvara- Intre Orient si Occident p145]
Si cum si in cultura sudica, latina , si in cultul bizantin iconografia e la loc de cinste observam, acum si atunci, ca preluarea din occident este una butaforica si tine intrinsec de tema formelor fara fond. Si din pacate majoritatea fondurilor sunt de multe ori indreptate spre mentinerea unei aparente.
Fie ca vorbim de pastrarea acestor aparente la nivel de individ, familie sau , de multe ori chiar, grup social o buna parte din venituri sunt indreptate spre aceste demersuri. Un studiu facut in Statele Unite arata ca procentul din venitul personal cheltuit pentru imagine creste cu scaderea venitului. De multe ori se ajunge la situatia in care cei cu venitul mai mic cheltuiesc in termeni reali mai mult pe imagine decat cei cu venituri mai mari. Interesant de asemenea a fost faptul ca minoritatea hispanica cheltuie conform acestui studiu cel mai mare procent din venituri pentru imagine indiferent de nivelul social la care se afla.
In mod sigur sunt contaminat de traiul intr-o tara protestanta. Insa nu pot sa nu observ ca investitia in imagine e un fel de loterie. La fel ca in afacerile cu droguri unde majoritatea soldatilor castiga mai putin decat daca ar lucra intr-un McDonalds, visul de a ajunge in varful organizatiei este mult mai puternic (v. Freakonomics). Iata de ce cred ca e mai sanatoasa investitia directa in imbunatatirea nivelului de trai si apoi ca efect secundar se produce si imbunatatirea imaginii. Astfel viata reala ar inceta sa fie o scenografie regizata, ar inceta sa mai fie un trompe l’oeil.
Se pare ca acesta este un lucru bine cunoscut de economisti:
Consumul ostentativ e plaga dintotdeauna a tarilor sarace.
Oare pe cand o schimbare de directie ?