Category Archives: Editorial

Centralizat sau descentralizat

Anterior am exprimat faptul ca etniile din Sfantu Gheorghe discuta doar la anumite niveluri. Un nivel la care se discuta e cel intre cunoscuti, vecini, prieteni. Alt nivel la care se discuta este cel politic. Discutia la nivel politic este una relativa, caci de multe ori numai a discutie nu prea seamana. In acest punct ma simt nevoit sa iau etniile separat caci exista diferente substantiale intre ele.

Inainte insa as vrea sa spun ca inca am impresia ca in ambele etnii politicul inca functioneaza de sus in jos, si nu invers cum cred eu ca ar fi normal intr-o societate normala. Probabil daca ar functiona asa altele ar fi problemele care ar fi puse drept prioritati si discursul etnic ar fi pe alta treapta. Tot o similaritate este faptul ca pozitiile celor doua etnii sunt clar polarizate in ceea ce priveste chestiuniile etnice. Avand in minte aceasta polarizare o sa presupun ca etnicii maghiari voteaza in general partide maghiare si etnicii romani partide romanesti (o ipoteza care poate fi gresita).

Maghiarii:

Pana de curand acestia au fost reprezentati de un singur partid politic UDMR. De foarte putin timp exista o alta optiune in randul electoratului maghiar PCM. Din pacate personal nu percep cele doua partide decat prin perspectiva faptului ca PCM pare a fi un partid mai extremist cand vine vorba de chestiuni de autonomie comparativ cu pozitia UDMR. In mod sigur diferente sunt mai multe, insa asa cum am mai spus lipsa de bilingvism in presa din zona nu m-a ajutat sa fac o alta diferenta intre cele doua partide. Daca conditiile de mai sus sunt corecte alegatorii maghiari sunt pusi a alege intre doua pozitii referitoare la drepturile minoritatilor insa nu au nici o optiune in a impune o guvernare liberala sa conservatoare. Din acest punct de vedere as spune ca exista o lipsa de optiuni .

Romanii:

Daca maghiarii duc lipsa de optiuni romanii le au pe toate. Desi la nivel local se constituie intr-o minoritate, comunitatea locala pastreaza la nivel de sucursale cam toate marile partide centrale. Este cunoscut faptul ca comunitatea romana nu s-a perceput decat tarziu ca si minoritate si raportarea permanenta la nivel national este bine cunoscuta (v. Mituri p 11). Sindromul functionarii politicului de sus in jos este vizibil si aici. O asfel de situatie poate fi mentinuta nu prin explicatia ca politicul din judet incearca sa raspunda nevoii comunitatii ci ca prin clasarea pe primul loc in alegeri castigurile si promovarile sunt mai mari in cazul impartirii in partidele centrale. Din pacate ma vad nevoit sa spun ca interesele personale sunt mai presus decat cele de comunitate, fie ca prin aceasta comunitate se intelege comunitatea etnica sau administrativa.

Romii:

Din pacate nu cred ca etnia roma este cristalizata in jurul unor formatiuni care sa le permita reprezentarea la nivel de judet. Cred ca aceasta situatie este o pierdere.

Probabil indicatorul cel mai sanatos in ceea ce priveste legatura intre cetateni si clasa politica este participarea la vot. Procentele sunt din pacate mici sub 50%. Aceasta inseamna ca, in principiu, nici una din etnii nu se regaseste in reprezentarea posibilelor optiuni politice din care ea trebuie sa aleaga. Si aici, din nou, atingem problema de sus in jos in loc sa fie de jos in sus.

Dar sa revenim la comunicarea dintre comunitati, lucru mult mai important. Aceasta comunicare de cele mai multe ori se rezuma la declaratiile inflamatoarea ale diversilor oameni politici si apoi preluarea lor in presa locala. Polarizarea e si mai mare la nivelele inalte si iata cum de foarte multe ori etalonul de convietuire in comunitate se intampla sa fie copiat de la nivelele inalte. Normal ar fi ca mesajul sa fie transmis invers, din pacate nu se intampla asa.

Alta problema care apare in comunitatea locala este interpretarea algoritmilor de guvernare. Daca in celelalte judete e un pic mai simplu pe principiul guvernare-opozitie, in Covasna e ceva mai greu caci e dublat si de notiunea de minoritati. Astfel ca orice schimbare de forte la nivel national se traduce imediat intr-o victimizare a uneia sau celeilalte dintre cele doua etnii majoritare.

Despre educatie multiculturala

Pentru educatie in Sfantu Gheorghe exista doua optiuni: educatie in limba maghiara sau in limba romana. Nu stiu cate s-au schimbat de cat am iesit eu de pe portile unui liceu din localitate, dar banuiesc ca nu prea multe. Desi locuiesc in acelasi oras, in cei 12 ani de scoala elevii nu prea invata unii despre altii. Sau poate mai bine ar fi sa spun ca poate unii sunt obligati sa invete mai mult despre ceilalti.

In orice caz aceste probleme au fost prezentate de-a lungul timpului in foarte multe aspecte. Aspecte de obicei polarizate pana la extrema si idei care au dus la nervi si tonuri ridicate pe o parte si pe celalata. Din punctul meu de vedere programe specifice locale de educatie interetnica ar trebui sa existe. Personal consider un minus ca desi scolit in Sfantu Gheorge nu am invatat nimic despre literatura maghiara. Probabil ar fi fost interesanta putina contaminare cu aceasta. In plus din cate stiu, nici atunci si nici acum nu exista posibilitatea de a urma limba maghiara ca si limba straina in scolile romanesti.

Probabil raspunsul unei parti a celor care citesc aceste randuri este ca daca vroiai invatai sau citeai. Si aici ajung la costurile pe care comunitatea trebuie sa si-o permita pentru a mentine in viata multiculturalismul. Astfel in cadrul acestui multiculturalism ar trebui puse la dispozitia celor voitori cursuri de cultura si civilizatie a celeilalte etnii. In aceste cursuri inteleg cel putin cursuri de limba, literatura si istorie. In nici un caz nu trebuie discutia despre aceste oportunitati sa fie dusa in zona de obligativitate, ci trebuie sa ramana in zona de oportunitate.

Distanta culturala intre cei care locuiesc in acest oras poate fi in unele cazuri enorma. La o olimpiada nationala am recurs la a discuta cu un coleg maghiar in engleza. Eu nu stiam maghiara, el nu prea stia romana si astfel am recurs la singura limba comuna. Acest exemplu ridica cateva probleme: 1) unii elevi crescuti in acelasi oras au probleme mari de a comunica intre ei 2) aceasta duce si mai mult la polarizarea orasului si 3) o cauza foarte probabila a acestei situatii este in mod sigur si invatamantul separat. Si atentie probabil aici se aplica cel mai bine observatia facuta de Brukner ca noi, cei doi elevi, fusesem oarecum deturnati de la propria viata si sufeream ranile de ieri.

In acest context cred ca ar trebui lucrat foarte mult de ambele etnii in a oferii cursuri de limba celeilalte etnii. Probabil la nivel comunitar o asemenea investitie ar trebui sa fie undeva pe primele locuri.

Bruckner despre minoritati

Pascal Bruckner in „Tirania Penitentei” aduce in discutie problema minoritatilor in contextul societatii franceze. Desi minoritatea este diferita cred ca unele simptome semnalate de Bruckner pot fi aplicate atat etnicilor maghiari cat si celor romani din jutetul Covasna. Pana la urma trebuie sa recunoastem ca toti suntem minoritari la un nivel sau altul.

Astfel Bruckner declara:

Un lucru si mai grav: sub acoperirea respectului pentru diferente culturale sau religioase (crezul de baza al multiculturalismului), indivizii sunt bagati din nou in plasa din care trebuiau sa fie scosi. [p160]

Pentru ca apoi sa explice mai pe larg:

Toata ambiguitatea multiculturalismului vine din faptul ca, in numele celor mai bune intentii, incarcereaza barbatii, femeile si copii intr-un mod de viata si niste traditii de care foarte adesea ei spera sa se emancipeze.Politicile identitatii reafirma intr-adevar diferenta in momentul in care se vrea instaurarea egalitatii si reiau, in numele antirasismului, vechile prejudecati legate de rasa sau etnicitate. Protectia drepturilor minoritatilor este si dreptul pentru fiecare individ apartinand acestor minoritati de a se retrage din ele fara prejudicii, prin idiferenta si prin uitarea solidaritatilor de clan sau familiale, de a-si fauri un destin care sa-i fie propriu fara sa reproduca ceea ce i-au lasat parintii. Este deci dreptul de a exista ca persoana particulara, de a deveni altcineva care nu provine din radacinile sale, ci isi imprima vietii sensul pe care doreste.[p163]

Bruckner mai vorbeste si despre victimizare in cazul minoritatilor:

Victimizarea ar fi un fel de discriminare pozitiva salbatica, un mod de a-ti oferi o favoare atunci cand toate recursurile juridice si politice se intampla sa-ti lipseasca. A te declara victima inseamna a-ti depunde cadidatura la exceptie; este poate o etapa indispensabila pentru p minoritate in reconstituirea sinelui, in recucerirea demnitatii. Dar este o arma cu doua taisuri. Caci nu intemeiezi un sentiment de apartenenta pe o nenorocire teatralizata, il intemeiezi pe o experienta colectiva impartasita, pe o raspundere crescanda in viata publica, mediatica si profesionala. Victimizarea nu produce comutarism […] ci faureste conglomerate de reclamanti, o comunitate absenta. [p.157]

Trebuie retinut ca aceste randuri se refera la minoritatile etnice si religioase din Franta si nu direct la cele doua etnii la care am facut referire pana acum. Si totusi, in cuvintele aceluiasi scriitor, o suma a ceea ce inseamna limitarile la care ne expunem cand ajungem sa discutam in termeni de minoritati si majoritati este ca :

Nu ne mai cream propria viata, ci repetam ranile de ieri.

Despre relativitate

Conceptele de minoritar si majoritar sunt relative. Trebuie sa ne obisnuim cu acest lucru. De fapt probabil ar trebui sa uitam de ambele concepte, sa le aruncam la gunoi si sa folosim alt concept anume cel de toleranta.

Cand folosim conceptul de minoritar si majoritar implicit introducem in ecuatie, chiar si subliminal, o tenta care tine de opozitia oprimat – oprimator. Se vorbeste pe larg de aceste concepte insa se uita ca ele sunt relative. In constructia europeana cetatenii romaniei sunt minoritari. In Romania, in ansamblu, etnicii maghiari sunt minoritari. In Covasna si Harghita etnicii romani sunt minoritari. Dar la unitati mai mici aceasta relationare poate fi inversata. La nivel de sat sau de scara de bloc aceste relatii se pot inversa.

Sa ne imaginam un experiment. Cinci scari de bloc si doua etnii A si B. In prima scara locuiesc doar etnici A, a doua A sunt majoritari, a treia jumatate A jumatate B, a patra B sunt majoritari, a cincea doar B. In acest caz ar parea poate ciudat ca regulile de convietuire sa fie diferite pe cele 5 scari.

Totusi la nivele de comunitati mai mari suntem toti de acord cu respectarea drepturilor minoritatilor. Insa o data ce acceptam sa vorbim in acesti termeni ar trebui sa fim dispusi sa o acceptam la toate nivelurile, nu doar la anumite nivele.