Category Archives: Editorial

Apartenenta la grup

Este cunoscut faptul ca din punct de vedere uman este innascuta nevoia de apartenenta la un grup. Aceasta apartenenta poate fi fata de un grup religios, profesional, etnic, de sport, etc. Ceea ce este mai putin inteles este instinctul de a-i respinge pe cei din alte grupuri. O posibila explicatie vine din biologie. Exista o teorie care sustine ca acest instinct de neacceptare a celor din alte grupuri tine de protectia genetica a grupului. Prin incrucisarea genetica cu un individ din afara grupului, grupul risca sa fie expus la boli la care pana atunci grupul initial ar fi dezvoltat imunitate. Chiar daca aceasta teorie ar fi corecta, cred ca in ziua de astazi ar trebui sa intelegem si sa ne innabusim aceste instincte.

In ceea ce priveste apartenenta la grupuri in Sfantu Gheorghe lucrurile sunt clare. Exista 3 grupuri care foarte putin se intalnesc. In „Mituri ale Tinutului Secuiesc” se face afirmatia ca „Societatiile deschise, in care eventual se amesteca limbile, etniile si prieteniile, sunt din ce in ce mai rare.” Deci din acest punct de vedere polarizarea este extrema. Si din nou se uita de etnia roma. Desi se constituie intr-un grup care nu poate fi neglijat la nivel de oras cat si de judet aceasta minoritate este oarecum expulzata la marginea discutiilor pe teme etnice si de integrare. De multe ori am impresia ca in mijlocul argumentatiei celorlalte doua etnii, romii sunt fie ignorati fie se incearca acapararea lor de o parte sau celalta.

Din pacate pana acum nu cred ca etnia roma este considerata drept egala nici de catre romani, nici de catre maghiari. Probabil aici celelalte doua etnii se intalnesc pe un teritoriu comun. Aceasta se intampla deoarece ideile preconcepute ale ambelor etnii sunt aceleasi. Din pacate neintegrarea in mod egal si corect a romilor in ambele comunitati poate fi extrem de periculoasa.

Despre idei preconcepute

Ideile preconcepute sunt probabil raul cel mai mare in comunicariile interetnice. Prin educatia pe care am urmat-o suntem expusi la anumite tipare si norme. Toate acestea pot constitui prejudecati la intalnirea cu ceva nou.

O sa fac o mica paranteza pentru a intelege mai bine cat de puternice sunt aceste preconceptii. Dan Ariely in Predictably Irrational dedica un capitol special efectelor expectarilor. Unul dintre experimente este simplu. Intr-un bar se ofera participantilor la experiment doua monstre de bere A si B si sunt rugati sa spuna care este mai buna. Berea B este berea A la care este adaugata o cantitate mica de otet balsamic. Unui grup i se spune doar ca sunt doua tipuri de bere si este rugat sa spuna care este ceea mai buna. Altui grup i se explica diferenta dintre berea A si B si apoi este rugat sa spuna care bere este mai buna. Primul grup alege in majoritate berea B , al doilea berea A. Iata cum ideea preconceputa ca berea cu otet nu poate fi buna schimba rezultatele testului atunci cand grupul stie despre masluirea berii B.

Ma opresc aici fara a descrie si celelalte experimente descrise in aceasta carte. Concluzia lui Dan Ariely este ca constientizarea faptului ca ideile preconcepute produc polarizari ar trebui sa ne conduca la a accepta faptul ca cunostiintele noastre prezinta o polarizare. Ori din momentul cand constientizam ca pozitia noastra nu este absoluta ar trebui sa fim mai deschisi dialogului.

Modul in care lucreaza (sau mai bine zis nu lucreaza) comunicarea intre etnii este exemplificata prin despartirea a tot ceea ce inseamna educatie in educatie etnica. In Sfantu Gheorghe majoritatea scolilor sunt separate in scoli cu invatare in limba maghiara si romana. Nu doar limbile de invatare sunt diferite dar si materiile predata sunt diferite. In aceste conditii polarizarea educatiei in cadrul celor doua etnii are un teren mai mult decat propice. Din acest moment setul de idei semanate in elevii celor doua etnii este suficient de diferit pentru ca ei sa nu mai gaseasca un teren comun de comunicare. Probabil materia ceea mai evidenta in aceasta idee este predarea istoriei. Dar la aceasta vom reveni mai tarziu.

Ceea ce este insa si mai grav este prezentarea in mod unilateral, absolut si in termeni greu de comparat a unor evenimente. Ori aceasta duce in primul rand la polarizarea din start a opiniilor asupra acestor evenimente si nu este o educatie in care elevul din fiecare etnie sa constientizeze ca este supus la o polarizare.

Bineinteles ca aceste idei preconcepute traiesc , se inmultesc si se extind in toate partile implicate. O buna parte din aceste idei preconcepute si polarizante impreuna cu efectul asupra comunitatii se regasesc in cartea „Mituri ale Tinutului Secuiesc”

Multiculturalismul si pretul sau asumat—II—

O alta situatie referitor la care ma simt absolut uimit este lipsa unui ziar bilingv. Din toate datele pe care am reusit sa le adun in Romania nu exista nici un ziar bilingv. Sa spunem ca a avea un ziar bilingv este o irosire de resurse. Atunci totusi ar fi o dovada de respect ca cel putin editorialele sa fie preluate in forma tradusa de celalalt partener. Eu cand ma gandesc la un ziar ma gandesc la un mediu de comunicare, ori daca acest mediu nu face legatura intre cele doua etnii ma intreb la ce nivel este facuta aceasta legatura? Zilele acestea am intrat pe siturile a doua medii jurnalistice din judetul Covasna si nici unul din ele nu avea si, cel putin, o pagina in limba celeilalte etnii. Cum poate avea pretentia o etnie sa fie inteleasa de cealalta daca nu ii da posibilitatea celeilalte etnii sa afle mai multe despre ea.

Stau sa ma gandesc la un caz ipotetic. Un proiect local este supus discutiei publice. Ma gandesc ca multe din opiniile pro si contra vor fi enuntate in ziarele locale. Daca nu stiu limba celeilalte etnii ma limitez doar la opinia propriei mele etnii, si din toata discutia aud doar o parte. Este sanatos acest lucru ? Este sanatos sa ignor opiniile liderilor de opinie a celeilalte etnii? Si cand ma refer aici la lideri de opinie nu ma refer la oamenii politici. La politica si comunicare vom reveni mai tarziu.

In titlul acestui capitol am facut referire si la pretul multiculturalismului. Am atins mai devreme notiunea de pret in cazul unor persoane fizice sau juridice. Cum ramane insa cu pretul la nivelul comunitatii?

Sunt de parere ca o comunitate trebuie sa se comporte la fel ca si o persoana. Telul oricarui om sanatos in gandire e ca la un moment dat prin munca pe care o presteaza in cadrul comunitatii sa ajunga la o independenta financiara. In acel moment el poate hotara linistit cum sa dispuna de banul propriu. La fel si o comunitate fie ea sat, comuna, oras sau chiar judet ar trebui sa fie independenta financiar. Banii pentru functionarea normala a acestor entitati ar trebui sa vina chiar din comunitate. Doar in cazul unor investitii de mare anvergura in infrastructura „imprumuturi” de la bugetul national ar trebui sa fie permise.

Din pacate in Romania situatia e departe de a fi ceea descrisa de mine mai sus. Si din cate am inteles judetul Covasna s-ar inneca daca nu ar exista bugetul central. Lasand la o aceste consideratii, se pune intrebarea daca comunitatea din Sfantu Gheorghe isi permite, ea singura, pretul multiculturalitatii si multilingvismului. Sau poate si mai bine spus in alte cuvinte daca este dispusa sa plateasca in plus pentru aceste lucruri. Sa nu uitam ca multiculturalitate nu inseamna doar doua teatre, inseamna scoli bilingve, inseamna cumpararea a doua randuri de carti in biblioteca orasului si a judetului, inseamna in mod ideal emiterea si receptarea de catre autoritatile locale a tuturor mesajelor in limbile tuturor etniilor. In plus multiculturalitatea ar trebui sa insemne si cursuri de ajutare a celor care vor sa faca pasul spre cunoasterea mai buna a celeilalte etnii.

Despre costurile multiculturalitatii si mai ales unde ar trebui investiti mai multi bani si energie o sa vorbesc in urmatoarele capitole. Pana atunci ma declar dezamagit sa observ ca intre etniile conlocuitoare nu exista decat o comunicare limitata si numai la anumite niveluri.

Multiculturalismul si pretul sau asumat –I–

Conceptul de multicultural sta la baza notiunii Uniunii Europene. Cele 27 de tari membre ale acestei uniuni sunt considerate ca avand drepturi egale in ceea ce priveste exprimarea in parlamentul european. Din aceasta cauza in constructia europeana e integrat un corp a carui functie e doar traducerea in cele 23 de limbi ale tarilor membre. Traducerea consta atat in traducere simultana in timpul sedintelor cat si in traducerea documentelor in cele 23 de limbi. Din punct de vedere logistic, si nu numai, acesta este un exercitiu greu de pus la punct si tinut eficient in functiune .

Alta notiune europeana care prinde din ce in ce mai mult contur in ultimul timp este multilingvismul. UE incearca sa incurajeze cunoasterea unei limbi oficiale a uniunii europene, alta decat ceea materna. Acest concept se numeste in limbaj birocratic european bilingvism.

Am inceput prin prezentarea situatiei la nivelul UE pentru ca eu cred ca acesta este viitorul si prin aderarea cu drepturi depline la aceasta uniune, trebuie sa recunoastem, este si viitorul nostru. In cativa zeci de ani cetateanul uniunii europene ar trebui sa se mute cu usurinta dintr-o tara in alta si sa isi continuue viata fara greutati prea mari.

Din aceste puncte de vedere eu percep situatia din Sfantu Gheorghe (si in sens mai general Covasna) ca fiind una oarecum multiculturala insa fara a fi multilinguala. Nu cred ca sunt foarte multi cetateni ai acestui judet care pot utiliza la un nivel decent cele doua limbi (romana si maghiara). Si sa nu uitam ca prin restrangerea la doua limbi facem din start o defavoare celeilalte minoritati care de cele mai multe ori e ignorata cand vine vorba de dialogul interetnic in aceste judete: etnia roma.

Cred ca este de bun simt sa presupunem faptul ca convietuirea in bune conditii a doua (sau mai multe) etnii trebuie sa se bazeze in primul rand pe o buna comunicare. Ori cum unealta comunicarii este limba inseamna ca trebuie sa vorbim despre multilingvism. Legislatia in vigoare impune printre altele inscriptii bilingve, cunoasterea limbii minoritatii in administratie, educatie in limba materna , etc. toate in anumite conditii.

Insa criteriul de baza de la care ar trebui plecat este acela de comunicare. In aceste zone multiculturale fiecare emitator de mesaj ar trebui sa emita in toate limbile pentru a creste nivelul de comunicare. La fel fiecare receptor de mesaj ar trebui sa poata decodifica mesajele din celelalte limbi in limba proprie. Ori este clar ca acest lucru presupune un mare efort . Daca vorbim de o persoana fizica acest lucru inseamna ca aceasta persoana sa poata vorbi/citi/scrie in mai multe limbi la un nivel minim de functionare. Daca e sa vorbim de o persoana juridica acest lucru se traduce prin implementarea unui departament de traduceri/comunicare.

Este evident ca aceasta situatie ideala impune costuri suplimentare atat pentru persoana fizica cat si pentru ceea juridica. Intrebarea se pune daca la nivel de comunitate aceste costuri ni le permitem. Dan Manolachescu in „Mituri ale Tinutului Secuiesc ” da exemplul celor doua teatre din Sfantu Gheorghe. Desi comunitatea cheltuieste mult pentru a permite multiculturalismul local (Unii ar putea spune ca se duplicheaza aceeasi activitate. Eu nu sunt de aceasta parere.) din cate stiu eu aceeasi comunitate nu cheltuieste ceva bani extra pe un sistem de traducere simultana a spectacolelor de teatru. In felul acesta cele doua teatre s-ar dovedi nu doar pastratori ai culturii propriei etnii dar ar fi si vectori de incurajarea a multiculturalitatii.