Editorial – Page 44 – Picatura de Fiere

LSRS vs Romstudyabroad

De mai mult timp vroiam sa scriu despre aceste doua initiative.

LSRS a ajuns la rangul de ONG si e probabil una dintre cele mai tinere organizatii. Lansat la 8 Ianuarie 2009 aceasta initiativa are pana acum aproximativ 1000-2000 de membri. Este greu de estimat numarul de membri deoarece LSRS foloseste o metoda foarte agresiva pe langa site-ul web existand un grup Facebook, forum, etc. Structura LSRS este dupa opinia mea destul de birocratica avand un birou de conducere de aproximativ 70 de membrii. In fiecare tara exista un ambasador care reprezinta liga. Partenerii acestei ligi sunt poate prea multi pentru a fi amintiti aici. O sa enumar doar: Senatul Romaniei, Ministerul Educatiei, Ministerul de Externe, Ad Astra, Ambasada Frantei la Bucuresti, etc.

Romstudyabroad este un grup format pe Yahoo Groups. Format in 2002 si avand in momentul de fata aproximativ 9000 de membrii este fara nici un dubiu mai mare decat LSRS. In Romstudyabroad nu exista decat un numar de moderatori. In rest nu exista nici o structura organizatorica. Pana acum am interactionat mai mult si mai usor pe Romstudyabroad.

Iata ca avem doua modele de initiative care doresc sa fie punti de legatura intre studentii aflati in strainatate si studentii care doresc sa studieze in strainatate. Aceasta este functia, as spune eu, minimala. Totusi LSRS vrea ceva mai mult, ea vrea sa fie si legatura cu statul Roman. Semnarea de catre LSRS a Memorandumului cu Senatul Romaniei ii da o oarecare autoritate fata de Romstudyabroad (desi a doua are reprezentarea mai mare).

Si totusi! LSRS pare ca ii lipseste independenta fata de statul Roman, independenta cautata de foarte multi reprezentanti ai studentimii plecate din tara. Mai mult, paralela facuta de LSRS intre generatia actuala si cea pasoptista mi se pare fortata. Pana acum LSRS a aratat ca se poate organiza si pune la punct un sistem birocratic, urmeaza sa mai demonstreze ca acest sistem birocratic va reusi sa formeze proiecte in folosul membrilor si ca ii va putea reprezenta pe acestia.

Deci LSRS mai are multe de demonstrat si are sansa sa sfarseasca ca orice Liga studenteasca romana. In contrast Romstudyabroad va functiona multi ani inainte de acum.

Concluzia mea : Romstudyabroad 1 – 0 LSRS

PS: marturisesc ca sunt membru al ambelor organizatii. Pana acum ca simplu membru m-am simtit mai util in Romstudyabroad decat in LSRS.

Lucian Filip despre Spiru Haret SRL

As dori sa semnalez o pozitie foarte interesanta asupra cazului Spiru Haret. In prima lui incercare de editorial, Lucian Filip scrie un minunat articol la care ataca o singura problema:

O intrebare naturala pentru tara noastra ar fi: bine bine dar care este problema ta? De ce sa nu aiba toata lumea diplome? “CE…ei nu e si ei oameni?”

Vierdaagse – aftermath

Desi intentionam sa scriu cate ceva in fiecare zi de Vierdaagse, din pacate, nu am putut. Am terminat si a doua zi si apoi a trebuit sa renunt din motive medicale. Imi pare rau ca nu am reusit sa termin decat primele doua zile dar vad si acest lucrur ca o frumoasa realizare.

Foarte multi m-au intrebat de ce te-ai inhama la aceasta activitate. Fiecare are propriul lui motiv, insa ceea ce inveti in zilele de marsuri e cu totul altceva fata de ideile cu care ai plecat la start.

In primul rand as putea spune ca e o alta metoda de a-ti cunoaste corpul si limitele. Cand vorbesc de limite ma refer atat la limitele fizice cat si limitele psihice. De multe ori pe parcursul celor 100 de km am simtit ca desi fizicul e ok, psihicul iti poate face probleme.

A doua zi am mers singur. Am avut o groaza de timp sa ma gandesc la experienta care o traiam. Lucrul care mi-a revenit constant in memorie au fost razboaiele. De-a lungul vietii invatam despre razboaie si de cele mai multe ori auzim de batalii, nu si despre perioadele dintre batalii. Eu in zilele acestea eram unul dintre cei aproximativ 40 de mii de soldati intr-o campanie pasnica prin Olanda. In a doua zi vedeam fiecare oras de pe ruta ca o reduta care urma sa o cuceresc. O oaza de oameni, muzica si culoare in care de abia asteptam sa ajung. Cred ca in aceste doua zile am fost cel mai aproape de a intelege ce era in capul unei persoane aflate in razboi.

M-am gandit cat de ambitiosi trebuie sa fi fost oamenii in alte perioade ale istoriei. De exemplu campania Napoloeaneana in Rusia a parcurs distanta de la raul Neman pana in Moscova (adica aproximativ ~900 km ) in perioada 24 Iunie – 14 Septembrie 1812 (in total ~81 zile). Daca am spune ca in medie s-a calatorit o zi din doua aceasta inseamna ca acesti soldati au mers in medie, zi dupa zi, 22 de km. Trebuie sa fi fost absolut mizerabil, fara a lua in considerare bolile, luptele si vremea.

O harta care spune istoria acestei campanii in Rusia este harta lui Minard. Aceasta harta este un grafic foarte complex, avand in vedere ca prezinta traseul trupelor, numarul trupelor, dar si temperatura din timpul intoarcerii din aceasta campanie.

Ca sa rezum, doua zile de mars, 100 km , impreuna cu 40000 de oameni , o incursiune in mine si in istorie. O experienta de neuitat.

Prima zi de vierdaagse

Rapid cateva impresii : poze cu cateva comentarii!

Rapid in cifre: numarul de persoane inscrise 45000, numarul celor care au facut inregistrarea la eveniment 41205, numarul celor care au luat startul astazi 40625, persoane care au abandonat in prima zi 473. Au terminat prima zi 40171 si eu :).

Personaj in clogs , incaltare specifica olandeza

Alt personaj insolit incurajand participantii la mars

Personalul UMC Radboud asteapta sa scaneze termometrele inghitite de unii dintre participantii la mars. Vierdaagse e o ocazie deosebita pentru cercetare.

Da ! Voi vedeti bine! El nu prea vede si totusi participa la mars. Acesta e unul din cei doi participanti pe care i-am vazut cu baston alb.

Nijmegen si podul feroviar in departare. O imagine cat o gura mare de aer.

Peste pod alaturi de armata canadiana. In al doilea razboi mondial Canadienii au avut numarul cel mai mare de victime in luptele de la Nijmegen si Arnhem.

Despre acei ei … dar si despre noi

Cine sunt ei ? Nici eu nu stiu prea bine. Dar i-am inalnit in doua situatii cat se poate de diferite.

I-am intalnit in interviul acordat de Pacepa doamnei Hossu-Longin. Ei erau cuplul prezidentia si aparatul din jurul lor. Ei erau cei care ii conduceau pe romanii de rand, ii obligau si constrangeau la viata de turma. Din cauza lor lumea se ascundea, incerca sa fuga, se evadeze.

A doua oara i-am intalnit in discutiile cu prietenii din Romania. Ei sunt cei care fura impozitele. Ei sunt cei care fac aranjamente financiare. Ei sunt cei pe langa care incerci sa traiesti fara sa ii deranjezi. Din cauza lor lumea face orice sa nu plateasca impozitele, sa eludeze, sa se descurce.

Ce ma uimeste si ma socheaza e ca in 20 de ani romanii ca si societate par sa ii fi schimbat pe ei cu ei. Sunt ei aceeasi ei ? Nu sunt diferiti! E mai bine ? E mai rau? Depinde cine raspunde la intrebare. Insa ce a dainuit si a ramas e ideea de neputinta, de destin implacabil, de acceptare resemnata a realitatii. Romanul nu realizeaza ca are un cuvant de spus in ceea ce se intampla, el inca e prizonierul Romaniei lor. De aici si prezenta scazuta la vot, si sictirul, si toata acreala si toata disperarea.

Ma intreb cand ne vom identifica cu conducatorii. Cand vom simti cat de cat ca suntem condusi de noi si nu de ei ?