Celelalte afise

Daca tot am comentat ieri afisul PMP sa le luam la rand si pe celelalte partide.
PSD

Pe afisul PSD troneaza domnul Ponta care nici macar nu e pe lista la europarlamentare. El anunta victorios “Mandri ca suntem romani” si ca la Bruxelles sunt trimisi oameni care apara Romania. Mie posterul asta imi aduce aminte de campania lui Erdogan la alegerile locale din Turcia. Seful de partid ( tatucul) apare semiotic in poster si imaginea sa tine locul tuturor candidatiilor. Un fel de “dupa chipul si asemanarea sa”. Mesajul lui Erdogan, in imaginea de mai jos, pentru cei care aleg primarii si consilierii locali este “Natiunea turca ramane puternica” (in sensul de nu cedeaza presiunilor ) si “Turcia neinvinsa”.

La PNL vedem ca nu s-au putut hotara care e imaginea partidului. Nici Antonescu nici Johannis nu candideaza ( precum la celelalte partide) dar ei sunt imaginea pe afis. Cu doi pe afis e clar ca PNL-ul sufera bipolaritate si e in cautarea unei identitati. Ahhh … si foarte mult PhotoShop!

PNL

Singurul afis pe care l-am vazut, pana acum, cu candidatul pe prima pagina e cel de la PDL. Dar si acolo candidatul numarul 2 apare public impingator de vagoane pentru candidatul numarul 1. Si aici cred ca avem ceva PhotoShop, ceva prea mult.

Criza e clara in Romania. Cu asemenea afise anoste si prost inspirate nu putem trage decat o singura concluzie: n-am trecut doar printr-o criza economica ci si printr-o criza de creativitate. Vestea proasta e ca ambele crize nu s-au sfarsit. Cat despre europarlamentare probabil era mai potrivita o loterie …. o tragere la sorti de CNP-uri. Cu tragerea la sorti sau cu procedura actuala rezultatele sunt cam aceleasi.

Macarale …. si combine ….

Ridicam Romania

Imaginea mi-a adus aminte de versurile cunoscutului cantec

“Pe albastrele carari
Macarale suie in zari
Neincetat pana-nserat
Uite bratul lor de fier
Cum ridica pana la cer”

“Auzi, canta voios
O mandra fata
Cantul ei cel nou
A curpins zarea toata
Vrajit ma uit la ea
La mana-i mica
Ce ridica in cer
Cea mai grea macara”

Il aveti aici cantecul :

O mandra fata[…] ridica in cer […] cea mai grea macara. Cu toata iscusinta lor nici cei de la Times New Roman nu reuseau una asa de reusita. Cata intertextualitate, cate simboluri! Am impresia ca se poate discuta de “soparlele” din acest poster la nesfarsit.

Pentru sare si piper adaug reversul bancnotelor editie 66.

Combine pe Zece Lei
Cinci Lei
Macarale pe Cinci Lei

Agios Nikolaos si valurile timpului

In Grecia de astazi sunt multe locuri si biserici denumite Άγιος Νικόλαος ( Agios Nikolaos – Sfantu Nicolae). Trebuie sa fie un nume important pentru greci. Biserica cu numele Agios Nikolaos despre care vreau sa va vorbesc astazi este una aparte.

Agios Nicolaos Chania
Agios Nicolaos Chania

Am dat peste ea in timp ce ne plimbam agale pe strazile din Chania. Aflata in insula Creta, Chania a avut parte de o istorie bogata. Au fost sub minoani, greci, bizantini, arabi, venetieni, otomani, stat cretan pentru ca in final sa fie inclusi in Grecia moderna. Bineinteles ca toate aceste culturi si-au pus amprenta asupra localitatii. Pe langa portul venetian se regasesc pe stradutele mici si intortocheate ale orasului vechi case in stil otoman sau moscheea Küçük Hasan Pasha.

Vedere port Chania
Vedere port Chania

In alta parte a orasului, ceva mai putin turistica, deasupra unui foste cisterne bizantine se afla piata Splanzia. Pe o parte a pietei se afla biserica Agios Nikolaos despre care vreau sa vorbesc. Imaginea ei este una aparte. Cum o privesti vezi in stanga o clopotnita venetiana iar in dreapta un minaret. Te ciupeste caci nu-ti vine sa crezi ca aceste doua elemente arhitecturale pot coexista in aceeasi constructie. Apoi, asezat la o terasa din piata, la umbra unui copac milenar, citesti istoria bisericii si a cartierului. Biserica a fost fondata undeva prin secolul all XIII-lea si a functionat ca manastire. Sub venetieni a fost una din cele mai importante din oras, sub otomani (dupa 1645) a fost transformata in moschee si i s-a adaugat minaretul. Minaretul cu doua balcoane arata statutul important al acestei moschei. Spre comparatie minaretul moscheii din port avea un singur balcon. In 1949 biserica era fara clopotnita care a fost adaugata ulterior. De-a lungul framantarilor, care si-au lasat amprenta pe biserica moschee, in copacul sub care ne aflam fusesera spanzurati atat crestini cat si musulmani. Uriasul platan cu frunzele fosniind in ritmul vantului si care ne oferea umbra racoroasa in aceasta zi de primavara vazuse mult sange la viata lui.

1949 Ag. Nikolaos
1949 Ag. Nikolaos

Acelasi platan urma sa fie martorul, la fel ca si noi, al slujbei de inviere. Noaptea, cand te-ai astepta ca strazile sa fie goale, lumea curgea catre Agios Nikolaos cu lumanarile special pregatite sau cumparate in mana. Merita spus ca Creta multe din lumanarile de la inviere erau din cele cu decoratiuni atat pentru adulti cat si pentru copii. La copii decoratiuniile mergeau pana la mici jucarii de plus. Lumea imprastiata prin piata – unii chiar luand loc ca la un picnic la mesele teraselor din piata – astepta lumina. Fara imbulzeala cu care eram obisnuit din Romania, lumina s-a raspandit pe sub platan.

Slujba Inviere
Slujba Inviere

Lumanari paste
Lumanari paste

Valurile timpului produc modificari pe care raman ca niste cicatrici neasteptate pe fata celor care le sufera. Turistul ramane surprins de ele dar exista, in spatele ineditului imaginilor, ani multi de suferinta ai multor oameni. Totul in numele unui ideal efemer care impinge natiunile in lupta.

PS: Incurcaturile itelor istorice fac ca Moscheea din port, transformata in centru cultural, sa-si fi pierdut minaretul.

Paradoxuri cu plagiaturi

Realitatea romaneasca bate intotdeauna basmul. Sfanta Duminica e cea care il ajuta pe Harap Alb sa treca prin probe de foc pe decursul povestirii lui Creanga. S. Duminica, de data asta Stefania, e realitatea romaneasca, care de fapt il incurca pe Harap Alb in trebile guvernului. Capul de acuzare …. un nenorocit de plagiat. De fapt e incorect spus plagiat caci avem de-a face cu o substiturire de identitate ( o simpla schimbare de nume pe cotorul unei teze).

Multa lume se intreaba cum a putut Harap Alb sa o demita pe Duminica pentru un plagiat. Oamenii cred ca avem de-a face cu o demitere din cauza plagiatului. Ori nicaieri nu scrie in ordinul de demitere motivul, si cred ca secretarii de stat stau in pixul primului ministru. Astazi esti, maine nu mai esti. Nu cred ca va exista ziua in care Ponta va spune ca a demis-o pe Duminica din cauza aceasta. Veti vedea ca motivele for fi cu toate altele: slaba performanta, motive personale, etc …. In acest moment Ponta probabil regreta ca a demis-o pe Duminica caci, ah de-ar fi stiut!, astazi si-ar fi dat singura demisia.

“Dar de ce te agiti dom’le cu plagiaturile astea ? Pai nu face toti asa ?” s-ar putea sa auziti prin Obor, in tren, sau chiar si in vre-un amfiteatru universitar. Cred ca au dreptate, in sensul ca nimeni nu a spus clar, sus si tare … de astazi nu mai plagiem. Dar un spus de ala pe bune, nu unul politic sa fie auzit de vestici si apoi sa ne facem ca muncim precum am muncit si pana acum.

Recent am citit “Dragul meu turnator” de Liiceanu. Cu ocazia asta am aflat ca a plagiat. Da, daca am inteles bine a fost acuzat si dovedit de plagiat ( de catre cadrele partidului ) si apoi mutat disciplinar de la Institutul de filosofie la Institutul de lingvistica. Eh, ceea ce vreau sa spun e ca e o lectie ce trebuie invatata din istorisirea lui Liiceanu (asta probabil pentru noi astia care nu am trait atunci). Lectia este ca venim dintr-o societate in care unii isi scriau ( si iata ca isi mai scriu) tezele prin altii, iar obiceiul de-a face un “dosar” e justificat oricand pentru a schimba macazul in viata unui om.

Si din aceasta formare cum sa te poti astepta ca lucrurile sa mearga “normal” in Romania ? Adica cum sa gandim ca: a) cineva isi face teza pe bune si b) ca orice scandal de plagiat nu-i de fapt aranjat?
Radacina acestor gandiri cautatoare de adevaruri ascunse e faptul ca, desi exista legi,regulamente,contracte cu carul, in Romania gradul de elasticitate, evitare si interpretare e absolut infinit. Asta pe de o parte! Pe de alta parte nu exista nici un interes din partea conducatorilor de lucrari sa explice lucruri absolut evidente: cum se redacteaza o teza, cum se scrie, cum se citeaza, cum se face documentarea, etc. Si, din cate imi dau seama din cazul Duminica, declaratia pe proprie raspundere e data doar de candidat si prin urmare conducatorul poate da inocent din umeri.

Imi aduc aminte socul unui conational in momentul in care a fost chemat de catre indrumatorul vestic sa vina cu planul de teza. “Pai ce inseamna asta ? Ce trebuie sa fac ? Cum, trebuie sa spun ce vreau sa cercetez? Ce vreau sa citesc? Sa prezint in fiecare luna cate un capitol sa-l discutam ? “. Omul, pragmatic, s-a intors catre est si si-a “comandat” toate aceste produse. Bineinteles ca exista o piata pentru asa ceva, a gasit un prestator si si-a dus teza pana la capat.

Si de multe ori profesorii se fac ca nu inteleg. Stiu cazul unui prieten care a fost rugat sa-si ajute un coleg in redactarea unui seminar. Pai ca tu esti mai senior, ai mai facut asta, ma mai inspir si eu, etc …. si mare surpriza cand inspiratia l-a lasat fara expiratie. Teza era aceeasi dar prezentata in nume propriu. Nu se poate sa faci asa ceva, etc, etc! Profesorul, unul foarte stimat in mediul romanesc, a pus cumva batista pe tambal caci intre verticalitate academica si a pierde un student ….

Deci domnilor si doamnelor, care va mirati cand apare un plagiat, va rog sa incepeti de langa voi. Nu va mirati ca unii fac ditamai nefacuta cand si dumneavoastra inchideti ochii la nefacute mai mici. Iar celor care cred ca totul e o facatura politica, nu pot sa va spun ca trebuie sa judecati punctual cazurile si sa nu presupuneti continuarea cutumei localnice.

Iar daca vreti un dus rece, deocamdata, Duminica a ramas cu titlul dar si-a pierdut slujba. Pana in momentul in care titlul e retras totul e in nota “un pic de scandal si continuuam ca inainte”. Iar in sacul in care a aparut un mar putred mai sunt si altele. Urmariti ce face UB-ul in cazul tezelor CREDIS. As zice ca o evaluare a tuturor titlurilor emise acolo n-ar strica.

PS: Da un click pentru a vedea situl si reclama pe site.
Detectare Plagiat

De n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit

Dan Popa povesteste despre un lift . Nu stiu de ce a ramas surprins. Cred ca acest tip de comportament (al slugarniciei in fata superiorului urmat de vorbire de rau cand acesta pleaca) e un fel de traire. Nu cred ca am vazut in Romania nici un subaltern care sa-si accepte superiorul. Intotdeauna, de multe ori pe buna dreptate, acel superior nici nu are calitatile necesare pentru a fi respectat si acceptat de subaltern. Eu imi aduc aminte un eveniment la care o persoana se plangea ce greu e in Romania. Bani foarte putini, contracte intarziate in cercetare, etc, etc. La un moment dat trece pe langa noi seful sefilor ( pe care eu nu-l stiam) si apare si transformarea persoanei de langa mine. “Buna ziua domunule director prof. dr. acad. (cred ca a pus toate titlurile) Xsculescu. Ce mai faceti ? Nu ne-am mai vazut de mult! Cand mai treceti pe la noi ? ” Nici o vorba despre bugete, intarzieri, viata grea, etc. Atunci m-am convins ca exista mai peste tot obiceiul pupatului inelului preafericitului sef. Prin urmare de ce se mira Dan Popa eu nu inteleg….

Liviu Ornea scrie despre cerere si oferta. Mi se pare foarte interesant ceea ce spune, anume ca pentru a face ceva trebuie sa ti se dea oportunitatea. Imi aduc aminte experienta mea de student. La Magurele, deoarece ne aflam la mai mult de Xkm de centrul Bucurestiului, biblioteca facultatii de fizica avea si un fond de carte generala ( in afara de carte de specialitate). Cand mergeam sa luam un curs sau caiet de laborator ne mai impiedicam si peste un roman sau alta carte generala. Daca nu era aceasta oportunitate cine stie daca as fi ajuns sa citest jurnalui lui Sebastian, Jeni Acterian, jurnalul fericirii, o serie de carti a lui Eco si multe altele pe care nici macar nu mi le amintesc. Prin urmare sunt in asentimetul lui Liviu ca omului trebuie sa i se puna in drum si lucruri de care sa se impiedice chiar daca nu stie ca le vrea.

Saptamana trecuta tocmai iesisem din CERN si in tramvai ma intalnesc cu o persoana cunoscuta insotita de o a doua persoana. Salut in romaneste pe persoana pe care o cunosteam si, precaut, in engleza pe persoana pe care nu o stiam. Urmatorul pas este sa intreb “Shall we speak in English or Romanian?” necunoscand daca a doua persoana vorbeste sau nu limba romana. Raspunsul celei de-a doua persoane mi se pare ca incepe sa devina uzual :(. ” Ah, dar nici prin cap nu mi-a trecut ca esti roman. Stii nu arati deloc a roman!”
Prin extensie ma intreb: oare a ce arat ?

Un alt articol ce merita citit este cel al lui Mihnea Bostina. Aflam ca stiinta e un fel de cenusareasa in Romania. Mai devreme in aceasta saptamana aflam ca acelasi lucru se intampla cu lectura de la Mircea Vasilescu. Normal ca cele doua treburi sunt corelate si nu ar trebui sa avem surprize pe 3 decembrie cand se vor anuntat rezultatele Pisa pe 2012. Ceea ce e paradoxal e ca am reusit sa ne clasam la sfarsitul acestor doua clasamente chiar daca in ultimul deceniu a avut loc o explozie a universitatilor. Un singur gand ma incurajeaza , in clasamentul cartiilor noi si Grecii am fost ultimii. Ori daca Grecii ne-au batut de ne-a sarit apa din cap la fotbal inseamna ca tot noi am petrecut mai mult timp citind!