Category Archives: Picatura de Fiere

N-am mai scris de mult si ceva ma indeamna sa scriu. Am impresica ca, daca nu scriu astazi, blogul se va pierde in neantul informational. S-au intamplat multe lucruri de cand nu am mai scris aici dar nici unul dintre ele nu mi-a gadilat punctul scrierii. Le-am trait si au ramas pentru mine, n-am simtit deloc nevoia de a scrie despre ele. Ma gandesc ca o fi greu sa fi editorialist, sa dai cele sute de semne pe zi pentru a umple un spatiu. De fapt, cred ca acum e mai usor caci nu mai exista aria pe care trebuie sa o acoperi intr-o forma fizia printata. Ma gandesc ca majoritatea scriu pentru online. Oare asa sa fie ?

Au mai fost date niste Nobeluri. La cel de anul asta pot sa zic si eu ca am fost citat. Oarecum! Bun, l-am gasit pe Higgs dar pute destul de tare a criza in domeniul asta al fizicii particulelor elementare. Sau asa imi miroase mie. Pe de alta parte atunci cand nu ai asteptari-certitudini inseamna ca, dupa colt, te paste o surpriza/noutate/descoperire. Ceva e in aer! Sincer am fost surprins sa vad cum HRP a bagat Higgs-ul intr-o prelegere de-a sa si m-am intrebat daca citeste presa sau mai citeste/e interesat de fizica.

Dupa Nobel am calarit camile (de fapt dromader dar le voi numi camile …. mi se pare mai fluent). Confortul din timpul calaritului ( sau se spune camilit ? ) depinde atat de camila cat si de chestia care s-ar numi sa. Calaritul in sine e o experienta. Alta experienta e ascultatul muzicii berberilor ( da, eram undeva prin Maroc intr-o duna) care, pentru unul ca mine, n-are nici in clin nici in maneca cu muzica. E asa un zgomot pe care-l auzi si la un moment dat, fara sa iti dai seama, incepi sa misti parti ale corpului in acelasi ritm.

Ca sa ajung la camile a trebuit sa trec muntii Atlas dar si Antiatlas. (Unde sunt Anticarpatii?). Africa e un continent undeva la sud de Europa. Cand ajungi acolo realizezi ca au si alti munti in afara de Kilimanjaro ( partea asta nu se fixase in mintea mea). E intesant sa faci tranzitia de la o clima relativ mediteraniana de prin Marraketch la clima desertica din sudul Marocului. Calatoria n-a fost insotita si de o calatorie culinara. Tot Marocul are o mancare traditionala, tajina – niste carnuri aruncate impreuna cu niste legume intr-un vas de ceramica cu un capac conic – tajina ce iti e pusa in fata la orice restaurant. Dupa 7 zile de tajina o mancare cu paste devine un deliciu de neimaginat.

Pentru un roman Marocul produce o confuzie si amintiri din vremuri apuse. Confuzia e ca sunt Dacii peste tot dar e cald in Octombrie. La o privire mai atenta ( cel putin in taxiuri) iti dai seama ca Daciile lor nu sunt aceleasi ca ale noastre. Materialul de pe acoperis e prins in ceva butoane si flutura in toate masinile. Totusi, aparatele de taxat musai sunt romanesti caci nu functionau in nici un taxi. Si cum scrie pe tine turist si plin de bani …. daca pe local il costa ceva 10 pe tine te costa 50. Ce e bine si frumos e ca toata lumea stie unde mergi! Toti localnicii te abordeaza sa te conduca unde vrei sa ajugi. Ar fi foarte frumos doar ca noi ne plimbam fara nici o diretie prin orase. Ah … si trebuie sa cumperi ceva! Niste papuci, o esarfa, un condiment, daca nu cumperi de ce ai venit la noi ? Iar in Casablanca au una dintre cele mai mari moschei din lume. Intr-un fel intelegi ca exista ceva care uneste toate cultele, anume dorinta de a avea cel mai mare lacas de cult. Si e singura moschee care se poate vizita in Maroc, un fel de casa a poporului construita in cativa ani si care are un minaret de 200m inaltime dar si un hamam imens
care nu e folosit dar se viziteaza. Cu minaretul se nasc o serie de intrebari. In Istanbul Moschea Albastra are “doar” 6 minarete din cauza ca moscheea din Mecca are 7 si nu se poate ca o moschee sa aiba mai multe minarete decat Mecca. Dar sa ai cel mai inalt minaret din lume cum se traduce oare in importanta moscheei ? Ahhh … intamplarea face ca arhitectul acestei moschei sa fie un francez, ori alt francez cu multi ani in urma a dat ordinul ca crestinii nu au voie sa intre in moschee. Incurcate sunt itele vietii.

Intors pe pamant european ma aflu in mijlocul unei reorganizari a locuintei. In aceste momente imi dau seama cat de usor e sa cumperi o carte si cat de greu este sa le citesti. As vrea sa am un fotoliu, ceai, eventual o pipa si vreo 2 ani de sabatical. Unde se pierde timpul de n-am mai citit o carte cap coada de un secol ? Norocul e ca si din cele pe care le citesc partial aflu lucruri noi. De pilde din cursul de limba turca aflu ca in romana “fildeş” vine din turcul “fildişi” care vine din “fil” (elefant) si “diş” (dinte). Bine… invatand Turca te pufneste rasul sa vezi cate cuvinte turcesti sunt in limba noastra latino-slavona :D. Cand sa citesti evgenitii lui Ghitulescu, parabolele lui Plesu, Caragiale sau istoria imperiului otoman daca toata ziua ti-o petreci in cautarea experimentala a misterelor universului ?