Cand o relatie incepe sa se clatine cel mai rau lucru pe care poti sa-l faci este sa hranesti speranta. Asta imi spunea o amica referindu-se la relatiile intre persoane. Se pare ca e normal sa suferim din dragoste si sa speram ca “totusi” dragostea va invinge si noi ne vom bucura la un moment dat de persoana pe care ne-o dorim….
Au fost foarte multi (ma numar pentru ei!) care au crezut ca odata cu schimbarile facute de Funeriu in Romania exista o speranta ca sa avem ecucatie si cercetare la un nivel apropiat de cel din strainatate. Stiu ca sunt tabere si tabere si imi este foarte greu sa explic celor care nu au fost la nici un stagiu de sudiu/schimb de experienta in afara ceea ce lipseste in Romania. A fost o minoritate care s-a impus si a facut multe schimbari peste noapte. Nu toate au fost negociate, nu toate au fost luate democratic. Iar cand spun democratic ma refer la votul majoritar ar populatiei academice.
Eu unul am sperat ca aceasta schimbare e incepultul ireversibil a unei schimbari intru normalitate, normalitate asa cum am vazut-o in Germania, Olanda, Statele Unite, Elvetia. Nu am fost singurul si am fost multi care am visat/ sperat si ne-am hranit speranta sperand ca Romania se va schimba si se va indragosti de idealurile noastre.
Zilele acestea ne arata ca ne-am inselat amarnic. Noul guvern, care se proclama democratic, a facut unele schimbari in educatie dar si in general in viata romaneasca care constituie, de fapt, o foarte sangeroasa restauratie. Institutii redefinite peste noapte, aviditatea pentru un control total, o lupta fara nici un fel de scupule pentru a-i albi pe cei care ar fi putut avea probleme.
Nu ma intelegeti ca-i laud pe cei vechi, au avut si ei hibele lor. Aroganta unora dintre ei nu a facut decat ca cei noi sa dea mai cu sete in ei. Si, din pacate, populatia spalata pe creier de asa zisii formatori de opinie nu face decat sa le dea dreptate.
Uitati cum zilele acestea Pop de la educatie s-a facut pod si scara si a dat orice ordin ca sa fie sigur ca Ponta nu va fi acuzat de plagiat. CNE-ul a fost schimbat, iar astazi CNATDCU-ul a fost “largit” la 45 de membri pentru a avea o reprezentare democratica a universitatiilor. Ce conteaza ca asta e comisia de atestare a titlurilor universitare? Ea trebuie sa fie un for democratic in care sa se gaseasca inclusiv plugarul de la CAP. E o mare problema ca acest for era “controlat” de o majoritate provenita din UB, UBB si Academiei. Ce conteaza ca aia fac parte din universitati bune, noi trebuie sa dam titlurile democratic.
Uitati cum s-a incercat minimalizarea plagiatului unui “favorizat al soartei”. Ba ca e text juridic, ba ca de fapt oamenii din drept ar trebui sa-si spuna parerea, ba ca una, ba ca alta … pana la urma se cerea caderea la intelegere … hai ne facem ca in cazul asta ploua si mergem mai departe. Hotararea nu e importanta ci rezultatul e important… anume sa nu se intample nimica.
Da … sunt unii care o sa spuna ca m-am indragostit nebuneste de Romania si eram sigur ca e o alta tara, o tara in care lucrurile se schimba si normalitatea (asa cum o inteleg eu) isi reintra in drepturi. Mi-am hranit sperantele si acum sufar. Sufar sa vad cum se spune in fata ca negrul e alb doar pentru a-l favoriza pe un deja favorizat al soartei.
Educatia e insa o felie mica din toate intamplarile din ultimele zile. Curtea Constitutionala a fost pictata drept curte politica, ICR-ul a fost mutat de la presidentie la senat, Monitorul Oficial de la Deputati la Guvern, tot scandalul cu reprezentarea la Bruxelles, si cate or mai fi de care noi nici n-am aflat.
Nu eram noi mare democratie dar si farama care incepuse sa se construiasca s-a dus pe apa sambetei. Televiziunile binevoitoare au invatat o groaza de lume cum sa-l urasca pe Basescu. Acum nu fac decat sa fie un Basescu mai dur, mai lipsit de scrupule si cu mult, mult mai nesimtit.
Cine crede ca avem de-a face cu o restaurare se inseala! E mai degraba o mineriada care nu face decat sa se asigure ca USL-ul reia de unde a lasat guvernarea acum opt ani. Ne intoarcem incet si sigur la o butaforie a nonvalorilor in care vom auzi cu reverenta adresarea “domnul doctor” facuta unui copiator de paragrafe. Da bine, noi ne simtim bine … ura! si la gara!
Ce fac cu speranta ? Am sperat si acum sufar ! Daca e sa ma uit in viitor eu nu-l vad prea bine. USL transforma toata ura nutrita pentru Basescu intr-o unealta impotriva propriului popor. Bineinteles ca acum se gasesc multi care sa aplaude “lectia data lui Base”. Dar ce ne facem noi peste 10-20 de ani ? Cum va arata Romania dupa ce plagiaturile vor fi definitiv legitimate, dupa ce guvernul define de facto centrul dictatorial al Romaniei ? Astazi multi aplauda o victorie impotriva lui Base dar uita ca o aplauda cu ghilotina la gat. Astazi n-o vad dar nici in viitor nu o vor simti cand lama rece le va taia viitorul parand ca pica din senin.
Si eu ? Eu cu cine mai sper ? Sa fac greseala indragostitului si sa mai sper intr-o schimbare a Romaniei sau sa renunt si sa fiu sigur ca nu-mi mai fac rau singur ? In mod clar varianta a 2-a ar fi mult mai relaxanta!
In incheiere un cuvand adresat celor care simpatizeaza USL-ul. Sa nu intelegeti, dragi prieteni si cititori ai acestui blog, ca eu nu cred in diferenta de opinii politice. Inteleg ca aveti tot dreptul sa numiti pe cine vreti si cand vreti la Educatie si in consiliile consultative dar numiti oameni cu care sa nu va fie rusine, oameni care sa nu dea in balbe procedurale cand e vorba de lucruri clare ca lumina zilei. Si da! Astept sa-mi explicati de ce sunteti mandri de ceea ce a facut Pop, incercati sa ma lamuriti si pe mine de ce ma insel in toata postarea de mai sus.
