… dar si cand crapa bine !
Astazi mi-a sarit in ochi o vizita pe blogul meu de la MAE. Sa vedem cum a ajuns pe blogul meu:
Omul a ajuns prin Bing pe blogul meu la postarea “Despre banane…” postare care:
Dintr-un an in altul
Am ajuns si in 2012….
Tie cititorule doresc sa-ti urez un an 2012 cat mai bun si iti multumesc ca m-ai citit in anul ce a trecut.
Ce a insemnat pe scurt anul 2011 ?
Din punctul meu de vedere a fost un an foarte bun pentru stiinta. Din domeniul meu de activitate au fost 3 stiri care au tinut primele pagini ale ziarelor:
Aceste stiri, dar si altele, cred ca au impins stiinta un epsilon mai in fata in media.
Pe plan mioritic cred ca cea mai important eveniment a fost noua Lege a Educatiei. Cu bunele si relele (inerente dar minoritare) a pus in miscare un sistem anchilozat. Ca un brat adormit, atunci cand sangele reincepe sa curga prin el, acum auzim de dureri, ace si miscari mai greu de controlat. Sper sa nu ne intoarcem niciodata de unde am plecat. (In acest context mi se par extrem de interesante evenimentele descrise in cartea lui Lucian Boia – Capcanele istoriei – Elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1940! Aflam ca nici atunci lucrurile nu erau tocmai pe roze si eu raman cu intrebarea “cand au fost lucrurile cat de cat pe roze?”. Probabil mai multe mai tarziu despre aceasta carte. )
Sa vedem ce aduce 2012!
Aere de Romania
Am fost o saptamana in tara. Brasov si Bucuresti.
Brasovul invinge detasat!
Bucurestiul l-am regasit gri, intunecat, zgomotos, medieval. Plimbandu-ma in jur de 7 seara pe langa Universitate am avut impresia ca sunt teleportat inapoi inainte de 89. In zona o piata ambulanta, la cort, in care se vand pormonee si curele. Spitalul Coltea contrasta puternic cu zona. In rest, gri, gri, gri si medieval.
In contrast Brasovul e plin de lumina in centru ( si nu numai!). Lume cocheta si parca mai luminoasa. In centru, duminica, un targ de produse traditionale. Lumea se inghesuie la cumparat prajituri sasesti si paine de casa. Sutele de porumbei din Piata Sfatului si prichindei la joaca printre ei. Un oras in care daca esti teleportat simti ca bate un vant european.
La urmatoarea trecere prin Romania vreau sa vad Clujul si Sibiul! Sper sa fie cat mai apropiate ca atmosfera cu ceea ce am vazut in Brasov.
Si mai sper ca aceasta atmosfera sa contamineze toata tara.
E nevoie!
Doi se cearta … dusmanii comuni castiga
(Scrisoare deschisa pentru cei prea obositi sa deschida o scrisoare. )
Dl. Liiceanu s-a hotarat sa trimita o noua scrisoare deschisa Dl. ministru Funeriu.
Cine are dreptate ? Amandoi!
Ce s-a intamplat ?
O universitate/facultate (de stat, dar autonoma conform legii) a lansat un concurs pentru un post. Facultatea a stabilit un regulament de concurs in litera legii. Spiritul legii a fost interpretat insa in spiritul facultatii. Astfel facultatea a ales din multimea de candidati, candidatul care a intrunit cele mai bune calitati dorite de facultate. Din raspunsul dat de consiliul facultatii reiese clar ca au ales cel mai bun concurent.
Nu asa stau lucrurile din punctul de vedere al lui Liiceanu (si al multor altora). Concursul a fost dichisit in afara spiritului legii prin faptul ca unii dintre membrii comisiei de concurs erau intr-un conflict de interese, fiind foarte apropiati de candidatul castigator. In plus, dimensiunea academica a candidatilor a contat mai putin decat dimensiunea didactica. (Si aici pot sa citez aproximativ un decan care spunea “Noi am fost invatati ca in universitati se preda si in institute se face cercetare.”) Prin urmare Liiceanu ii cere ministrului Funeriu sa faca ceva, ca doar e ministru.
Cred ca merita sa ne intrebam cum poate un ministru sa se bage cu picioarele in viata privata a unei facultati din cadrul unei universitati autonome? Exista oare un cadru legal in care poate face el asa ceva ? Si pana la urma, ce cere dnul Liiceanu? Cere ca totul sa fie centralizat (din nou) la nivel de ministru. In locul unei inspectii care sa faca ordine intr-o institutie autonoma (si care n-ar fi decat o fata a centralizarii), eu prefer ca ministrul sa lase universitatiile sa angajeze pe cine doresc. Insa atunci cand urmeaza sa ceara parale de la stat sa fie foarte strict judecati pe partea de activitate stiintifica. Cum ar veni ca cei cu judecata stramba sa dispara de la sine, in timp, si natural.
Colegul meu de formatie (dar dezertat din profesie, cum se pare ca e moda in Romania) i-a explicat lui Liiceanu cum e treaba cu “sistemul”. Caci acolo e cuiul lui Pepelea, cel putin asa spune ministrul. Ori se pare ca Liiceanu si Funeriu ajung sa se certe in public, amandoi cu dreptatea lor, iar sistemul sta in spate si vegheaza la somnul linistit al ratiunii.
Dar sistemul ? Oare cine e sistemul ? Dl. Liiceanu a facut/face parte din sistem sau nu ? A mai auzit domnia sa de alte concursuri sugubete de prin universitatiile romanesti? Daca da, de ce a colaborat cu sistemul si nu a spus nimica pana acum? Sa intelegem ca un om de talia lui Liiceanu a fost santajat de sistem? Sau pur si simplu nu i-a pasat pana acum ?
Cred ca dnul Liiceanu trebuie sa-si puna si banii acolo unde ii sunt convingerile. Daca aceste randuri ajung la el, ii propun sa inceteze orice colaborare de orice fel cu Universitatea Bucuresti. Barem acum in al 12-lea ceas poate arata public ca nu continuua “cardasia” cu sistemul.
Ce poate sa faca ministerul? Legal nu stiu daca poate sa faca ceva. Sunt aproape convins ca marii autonomi din sistem s-au asigurat ca autonomia le lasa mult loc de miscare pentru a tine asistenti care-si scot banii de masini prin vanzarea locurilor din camine. Dar intr-adevar poate un raspuns public (si fara uzualele sageti politice catre opoztie) ar fi bine venit!
In aceste zile atat ministrul, cat si Liiceanu sunt, din pacate, in pozitia prodecanului care le promitea studentiilor ca o sa ii insoteasca la greva de pe treptele rectoratului universitatii pentru a-i sustine si pentru ca, spunea el, stundentii sunt cei care au dreptate. Din pacate acest prodecan a disparut subit cand a venit momentul sa isi sustina studentii. Amandoi dau semnale publice ca sustin schimbarea in bine in sistemul educational din Romania, dar amandoi nu fac pasul final. Cred ca e nevoie ca amandoi, Liiceanu si Funeriu, sa se aseze intr-o piata din Bucuresti si sa-i sustina impreuna pe acei valorosi care sunt tinuti cu grija sistemului in afara sa, pentru a nu se contamina cu relele obiceiuri (in cazul in care ar fi inclusi in sistem).
Astazi avem: Funeriu ucide sistemul. Sistemul spune ca Funeriu e un calau. Liiceanu spune ca Funeriu nu ucide suficient sistemul. Sistemul spune ca pana si Liiceanu spune ca Funeriu nu e bun. Deocamdata avem 1-0 pentru sistem.
PS: Foarte multa lume uita ca nu X,Y,Z sunt sistemul, ci sistemul este lasat sa se formeze prin micile compromisuri pe care le facem zi de zi.
Cu bascalie si nesimtire nu se (mai) trece pe aici!
Astazi a fost o zi halucinanta. Am avut ocazia sa vad bascalia si nesimtirea in pozitia de regine incoronate ale Romaniei. Aceste doua dame ne-au invadat intr-un hal fara de hal si, daca Romania nu are masa critica pentru a lupta cu aceste cataclisme, ele vor eradica natiunea.
Dimineata mi-am inceput-o citind o pastila a dnei Pippidi in RL. Toate bune si frumoase pana la “nişte perverşi au găsit o particulă care se deplasează mai repede ca lumina..”. Avand in vedere ca perversii pe care AMP i-a bagat in editorialul ei pe loc de nuca in perete sunt colegii mei (si da, si eu fac parte din acesti perversi care se ocupa cu particule elementare) si faptul ca termenul de pervers este denigrator, m-am hotarat sa-i scriu in semn de protest. Raspunsul a fost halucinant trimitandu-ma la cratita si la un curs intensiv de umor. Din pacate, cu bascalia aratata de AMP in articol nu se ajunge nicaieri in respectarea oamenilor de stiinta. Stim ca avem o problema cu imaginea educatiei, cercetarii si a stiintei in Romania. Iata ca AMP le da o mana de ajutor smecherilor si-i indreapta cat mai departe de scoala “perversiunii” stiintifice. Raman cu un gust amar si ma intreb cat de neagra si mititica e AMP….
Putin mai tarziu a urmat propunerea fantastico-etnobotanica a rectorului Andronescu & Co. Se pare ca din pozitia de mama a tuturor elevilor cazuti in lupta cu bau-baul numit Bacu’ lu’ Funeriu s-a hotarat sa ii salveze din ghena iadului unui an de stat acasa si invatat, sau munca pe unde or gasi. Generatia sacrificata trebuie salvata si trebuie sa i se dea sansa sa faca un an pregatitor. Anul pregatitor este pregatitor pentru anul II de facultate si nu pentru anul I asa cum ar trebui. Nu mai zicem ca regula de pi-simpla in care admisul si respinsul la Bac stau unul in invatamantul superior si celalalt in banca lui e transformata in legea nu conteaza ce fac la scoala premiul I cu coronita e garantat prin lege. (Vezi si clipul de la sfarsitul postarii! Caci in directia asta se indreapta asemenea propuneri binevoitoare.) Culmea e ca propunerea a primit o groaza de semnaturi de sustinere a unora care cica sunt reprezentatii natiunii romane. Termenul de reprezentanta ramane a fi definit de ultimii mohicani care mai stiu cum se deschide o carte.
Ziua nu putea fi completa fara sa aflu ca in al 17265-lea ceas filosoful cel mai titrat din Romania, adica dnul Liiceanu, face un ditamai apelul cum ca Facultatea de filosofie nu e in toate facultatiile conducatoare si trebuie bagata la ospiciu. Adicalea pe acelasi principiu prezentat mai sus castigatorul unui concurs pe post este declarata persoana care aduce colectivului facultatii un plus de uniformitate. Si liniste noaptea … caci cei de veghe raman aceiasi. Bineinteles ca nici dnul Liiceanu nu poate scapa caracterului national si in scrisoarea deschisa simte nevoia sa explice situatia in termeni de ce jucatori de fotbal folosesti intr-o echipa. Confirmand ca tot romanul se pricepe la fotbal si nefiindu-i frica sa vorbeasca clar si raspicat despre acest sport in plin scandal al arbitrilor corupti, dnul Liiceanu e, probabil, ferm convins ca acum pana si rectorul celei mai savuroase universitati romanesti a inteles de ce … nu joaca cine trebuie. Tare imi e ca i s-a raspuns sec si in privat ca e o problema cu impresarul, nu cu jucatorul! Si da! Ar fi fost bine ca dnul Liiceanu sa fi vorbit mai devreme , caci in mod sigur mai stie si de alti jucatori adusi din postura de femei de serviciu in postura de mijlocasi in divizia A.
Credeti ca am terminat ? In nici un caz! Iar cititorului rabdator ii cer de pe acum scuze ca recurg la randul meu la stilul bascalia la maxim 🙁 Sangele apa nu se face.
Mai pe seara primesc, pe aripi de porumbel electronic, ceea ce asteptam de un secol. O teza publica din Romania. Ori sensul de public e definit in asa fel incat ai nevoie de trei servicii de securitate si pile pana la Dzeu ca sa vezi minunatia. O sa citim micul preview caci produsul final nu o sa fie accesibil decat dupa publicare si cu recomandarile incluse ale celor prezenti la sustinere. (Las la o parte ca studentul considera ca nu as fi putut face si eu posibile comentarii serioase daca as fi avut la dispozitie toata opera!) Ah, si daca va mirati, lista cu persoanele care si-au sustinut in sedinta publica teza in Romania este secret de stat. Cred ca Romania e singurul stat in care acordarea titlului de doctor are acelasi statut cu acordarea medaliilor pentru angajatii servicilor secrete.
In incheiere va las sa meditati la cateva randuri din articolul “Why Scientists are smarter then Politicians”:
Scientists aren’t always right, but when they talk, they deserve at least the initial presumption of wisdom. All of us — especially the people who seek to lead us — could well learn something from listening to what they have to say.
In Romania s-a reusit performanta sa se antreneze toata lumea in a nu asculta si,concomitent, performata de a avea grija sa nu existe nicio voce de ascultat. Dar pana cand ? Cand se vor ridica perversii sa spuna “Cu bascalie si nesimtire nu se (mai) trece pe aici!” ?
PS Despre Educatie Carlos Mencia – Lowering standards for kids: