Lucian Ancu's Blog
Reclamele TV sunt prea scurte ca sa aiba un generic. Acest lucru mi se pare de multe ori un mare pacat. Le vezi la TV si sunt dublate de o melodie care te scoate din minti. Vrei sa asculti toata melodia dar nu stii cantaretul, nu stii anul, nu stii mai nimic. Eventual niste versuri dar care nu de fiecare data le poti gasi si melodia corespunzatoare. Asta chiar si epoca asta a noua a internetului.
Cate exemple care m-au stresat in ultimele zile:
Miss Dior Cherie
SPA Citron
Un film foarte frumos despre parintii ramasi acasa. Via Mihnea Maruta.
Ieri postul meu original LSRS vs Romstudyabroad a adunat o groaza de vizite. Un spike imens care nu poate fi explicat decat prin aparitia adresei postarii undeva. Printre comentarii sunt doua care nu spun nimic, sunt anonime si extrem de protectoare fata de LSRS. O foarte frumoasa luare de pozitie fata de aceste comentarii o ia Lucian Filip pe blogul lui. Va las sa o cititi acolo si sa trageti singuri concluziile.
As fi preferat niste comentarii cu niste argumente solide in a argumenta superioritatea LSRS fata de Romstudyabroad. Din pacate situatia nu a fost sa fie asa. Ba chiar aceste comentarii au venit in intampinarea problemelor care incercam sa le ridic. Mai jos postez un videoclip care se numeste “Institutii vs colaborari”. Le recomand tuturor sa se uite la el. In special le recomad minutul 11:30 unde se spune:
Unul din primele lucruri care se intampla cand institutionalizezi o problema, este ca scopul primordial al institutie se muta imediat, de la ceea ce era initial, la scopul de autoaparare a institutiei. Si scopul efectiv al institutie cade pe locul 2 la n.
Iata ca cele doua comentarii au facut ceea ce era de asteptat, adica au trecut la apararea organizatiei. Cel mai grav mi se pare ca apararea e facuta intr-un stil cu care pasoptistii, de la care se revendica organizatia, nu ar fi fost de acord. In acelasi timp reactia nu este conforma cu schimbarea la fata a comunicarii sociale de care ar avea nevoie Romania.
Ma vad nevoit sa subliniez inca o data ca in Romstudyabroad nu exista ierarhii si ca acolo colaborarea e la ea acasa. Prin urmare Romstudyabroad pastreaza scopul pe primul loc si colaborarea ad-hoc in jurul acestui scop si in mod sigur nu va avea nici o problema sa ramana functional multi ani de acum inainte.
De aceea ma vad nevoit sa repet ceea ce am spus si in postul anterior:
Pana acum LSRS a aratat ca se poate organiza si pune la punct un sistem birocratic, urmeaza sa mai demonstreze ca acest sistem birocratic va reusi sa formeze proiecte in folosul membrilor si ca ii va putea reprezenta pe acestia.
si sa modific scorul pus data trecuta : Romstudyabroad 2 – 0 LSRS
Clay Shirky on institutions vs. collaboration
Alkmaar este probabil recunoscut in toata lumea prin imaginea de mai jos.
Este vorba de faimosul targ de branza care se intampla in ficare vineri intre orele 10 si 12:30. Vizita mea in Alkmaar de duminica nu a avut nici o legatura cu branza ci un cu totul alt motiv.
Pe parcursul verii in piata denumita Canadaplein se desfasoara in fiecare week-end concerte in aer liber. Seria de concerte de anul acesta a fost incheiata anul acesta de Room Eleven.
Room Eleven este favorita mea din peisajul olandez actual. Nu as putea sa definesc stilul pe care ei il adopta si o sa ma rezum la a o cita pe Janne, vocalista trupei: “ a mix of jazzy, folkie, smoky and happy”.
Mai jos doua poze facute de mine la concertul din Alkmaar, un mic clip cu povestea trupei de pana acum si cateva monstre ale cantecelor lor.
Room Eleven – Live in Alkmaar
Room Eleven – Live in Alkmaar
Room Eleven – povestea trupei
Room Eleven – Sad Song
Room Eleven – Hey, hey, hey (varianta big band)
Room Eleven – Lala love
Cine a avut rabdarea sa cititeasca toate postarile precedente isi da seama ca lucrurile nu pot decat sa se schimbe. Tot ceea ce inseamna polarizare etnica nu duce decat la consumarea eforturilor in zone care nu sunt benefice nici unei comunitati.
Comunitatile etnice sper sa recunoasca cat mai curand acest lucru public si sa incepa munca de unire intr-o comunitate unitara dar nu omogena din punct de vedere cultural. Consider ca s-a lucrat destul la diferentiere si in momentul de fata ambele comunitati sunt destul de mature pentru a lasa argumentele etnice la o parte. Cred ca a venit momentul ca sa se investeasca in convietuire bazata nu pe exacerbarea diferentelor ci pe exacerbarea asemanarilor.
Comunitatea ar trebui sa fie unitatea de convieturire. Si comunitatea inseamna colocatari pe scara, colocatari pe aceeasi strada. In aceste conditii problemele sunt comune. Si din aceste comunitati trebuie sa se nasca liderii locali si nu trebuie sa fie fie impusi de sus mai mult sau mai putin pe linie de partid. Si acesti lideri locali trebuie sa se gandeasca la comunitatea din care vin nu la pozitia la care pot ajunge prin castigarea unor alegeri.
La nivel persoanal cred ca a venit momentul in care locuitorii acestei zone trebuie sa realizeze cat de polarizati sunt si sa incerce sa gandeasca convietuirea si din perspectiva celeilalte etnii. Pana una alta trebuie lucrat la comunicare interetnica , trebuie lasate jos prejudecatiile si ideile de superioritate. Toate acestea sunt gresite. Decat sa se scotoceasca cartile de istorie pentru a gasii momente in care unii ii conduceau pe ceilalti mai bine ar fi sa se inteleaga istoria ca si o calatorie impreuna a ambelor etnii prin timp in acelasi spatiu. Istoria facuta astazi trebuie privita din perspectiva europeana de deschidere a granitelor si de eliberare a individului. Individul, asa cum spunea si Bruckner, trebuie sa nu mai poarte razboaiele generatiilor anterioare si trebuie eliberat pentru a-si croii propria viata.
La nivel de media cred ca a venit momentul sa nu se mai discute despre bilingvism ci sa se practice. Ar fi bine ca mediile de informare sa fie nediscrimatorii pe baza etniei. Inseamna aceasta munca mai multa, bineinteles. Merita facuta aceasta munca? Eu zic ca da. Doar asa se poate ajunge la o cunoastere mai buna a celui langa care iti traiesti viata. Cui i-ar strica o polemica reala intre liderii intelectuali alor celor doua comunitati in special pe problemele legate de comunitatea in care ambii traiesc ? Cred ca a venit momentul ca lumea sa nu se mai ascunda in spatele multiculturalismului pentru a nu comunica.
La nivel politic cred ca a venit vremea in care ambele etnii sa accepte importanta dialogul interetnic. Sa accepte ca problemele locale sunt mult mai importante decat problemele de etniei si ca a te adresa si celeilalte etnii nu inseamna tradare. Cred ca a venit momentul unei noi generatii politice, o generatie care sa isi sprijine campania pe proiecte ce au in centrul lor comunitatea locala. Unele din proiectele posibile le-am enuntat mai sus. As vrea sa traiesc o campanie electorala in care argumentele legate de etnie si minoritate-majoritate nu mai apar. Sa nu uitam ca cetatenii ambelor etnii au fost „antrenati” sa raspunda la polarizarea produsa de aceste argumente fara a se intreba care e importanta lor reala in viata de zi cu zi. Aceste argumente sunt cele mai usoare de ridicat, polarizeaza cel mai repede cetatenii si ascund, din pacate, alte probleme cu mult mai importante.
Prin acest apel as vrea sa provoc membrii ambele comunitati sa isi schimbe prioritatile. As vrea sa ii provoc sa respecte istoria si propriile obiceiurile, dar sa refuze sa mai traiasca si sa repete ranile din trecut.
A venit vremea sa si creeze impreuna propria viata.
PS: Pentru cei interesati in meniul din partea dreapta am amplasat o pagina speciala dedicata acestui manifest unde il puteti gasi postat integral si varianta PDF.