Despre vecinatate

In tumultul zilei referitor la alegerile prezidentiale aleg sa vorbesc despre vecinatate. Vecinatatea e definita in DEX drept “Loc situat alături de cineva sau de ceva; împrejurime.” si in acest sens ma refer la ea in acest articol.

Fiecare dintre noi are o vecinatate a prietenilor, a grupului social in care isi duce viata. Si, fiindca noi suntem cei care alegem aceasta vecinatate, inseamna ca realitatea pe care noi alegem sa o vedem nu este ( si nici nu poate fi) reprezentativa pentru societatea in care traim. De exemplu, pentru o persoana care traieste in Galati vecinatatea sa este formata din familie, cercul de prieteni cu care iese frecvent, geografic ariile din orasul Galati pe care le strabate regulat , media pe care o consuma, etc. Evident ca oricine ar fi aceasta persoana vecinatatea sa este mult mai mica decat vecinatatea maxima posibila ( adica a fi prieten/comunica cu toti galatenii, a umbla prin tot orasul, a urmarii toate media). Ori aceasta vecinatate finita si creatoare de microunivers a oricarei persoane nu este, si nici nu poate fi, media vecinatatilor toturor persoanelor care traiesc intr-un anumit spatiu, de exemplu Romania.

Din acest punct de vedere faptele pe care le vedem in acelasi context sunt diferite pentru fiecare dintre noi. Din cand in cand avem insa evenimente care ne forteaza sa recunoastem ca vecinatatea noastra nu este reprezentativa. Sau altfel spus, ca imaginea noastra despre societatea care ne inconjoara nu este corecta. Unul dintre aceste evenimente sunt alegerile. Regulat iesim la vot si dupa o perioada de campanie de 40 de zile imaginea noastra despre societate este pusa in contrast cu rezultatul alegerilor. Si atunci urmeaza surprizele, fie un scor a fost prea mare, altul prea mic, s.a.m.d.

Daca acceptam ca traim intr-o “bula” ne este mult mai usor sa intelegem de ce, de multe ori, rezultatele pe care le vedem in alegeri nu ni le putem explica. Insa, intr-o societate precum este Romania ( dar nu numai!) este mult mai usor de dat vina pe alti factori (de la furt pana la galetusa electorala). La fel, “bula” ne explica de ce in ciuda faptului ca intre cunoscutii nostri nu avem nici o persoana care sa sustina pe candidatul X, acesta totusi obtine undeva cu mult peste jumatate din voturi. Bula sau vecinatatea este ceea ce ne da aceasta imagine deformata despre lume. Noi, ca persoane, nu avem puterea sa trecem peste preconceptiile personale pentru a evalua situatia corect.

Bineinteles ca intr-o nota oarecum speciala trebuie mentionata media. Este, prin distributia sa, o prezenta nelipsita din toate vecinatatile. Fie ca suntem consumatorii unui tip sau altul, prin media distantele mari geografice scad si se reduc la vecinatati. Prin media devenim emotional conectati la evenimente departe de noi.

O alta nota care doresc sa o fac este aceea a alegatorului “medie”, “portret”. Imagineaza-ti ca acest alegator mediu ai fi chiar tu si ca ar trebui sa decizi soarta natiei. Ar fi usor ? Sau si mai interesant decizia ar fi luata aproape exclusiv de un algoritm ruland pe un super computer care ar lua in cosiderare o groaza de factori. Daca nu ati auzit pana acum de “Franciza” lui Asimov atunci merita sa o cititi acum.
http://www.bestlibraryspot.net/ScienceFiction/Asimov32/27175.html

Inceputul si sfarsitul scolii

Au fost multe valuri referitoare la inceputul de an scolar. Scoala intereseaza de doua ori pe an, la inceputul ei si de Bacalaureat. In rest, merge din inertie. In aceste moment se discuta de manuale, de ce materii se predau, etc.

E nevoie de manualele digitale ? Nu stiu! Eu am invatat de multe ori de pe manuale date din an in an. Se intampla, nu rar, ca sa avem diverse editii de manual si ne dam seama ca mai apare sau dispare ceva din ele. Altfel, manualul aveam impresia ca e tintuit si e acelasi de cand lumea. La multe materii nu-mi aduc aminte sa prea fi folosit manualul. De exemplu la Limba Romana in liceu nu stiu daca il deschideam de vreo cateva ori. Sau nu-mi mai aduc aminte. La fel la mate, toata lectia ne-o luam de la tabla. Manualul era pentru tema de acasa. Cred ca cel mai citit manual a fost ala de istorie si, sper sa-mi aduc aminte bine, cel de fizica. Ne-ar fi ajutat sa fi avut manuale digitale ? Nu cred!

Pe de alta parte nici nu erau o groaza de manuale, caiete si alte “materiale didactice” pe care le-am vazut la nepotul meu. Cred ca la fiecare materie ( abia a inceput scoala) are un manual, si cateva carti de exercitii. Adunand manualele si materiile se aduna o stiva destul de impresionanta. Totul pentru facut bastonase si cateva adunari/scaderi elementare.

Cat despre materiile care sunt predate …. pai cred ca jumatate din ele nici nu-mi mai aduc aminte ca le-am avut. Imi aduc aminte de fantomele logica, filosofie, psihologie, latina, economie in care nu stiu daca am invatat mai mult de “acvila non capit muscas” (citat pe care nu-mi aduc aminte sa-l fi intalnit prin vreo carte citita de atunci). Imi aduc aminte cu “placere” de un alt supliciu denumit ora de muzica si nu-mi aduc aminte sa fi pus mana pe absolut nici un instrument si nici sa fi fost expusi la diverse piese mai mult sau mai putin clasice in timpul orei. Dar imi aduc aminte cum am invatat mai multe game muzicale caci asta se preda. La multi ani distanta, cand imi scriam teza de doctorat, am hotarat sa invat sa cant la piant. Lectiile de muzica din primara si secundara au fost egale cu zero. Nu ramasese absolut nimica! La desen, la fel. Nu stiu ce faceam acolo … dar in mod clar numai metodic nu-mi aduc aminte sa fi fost. Adica, dupa cum imi aduc aminte, ti se punea o vaza in fata si trebuia sa o desenezi, nu tu povestit de tehnica, nu tu introducere in tehnica desenului, etc. (Ori o fi fost dar n-au prins deloc radacina prin mintea mea.) Si care a fost valoare acestor ore pentru mine ca om ? Cred ca valoarea lor a fost prin pauza dintre ore, pauze in care socializam cu colegii de clasa.

Ahh, si puse de mine in acelasi cos, erau sportul si religia. Sport n-am facut aproape deloc. Initial nu aveam voie din motive medicale. Apoi am zis ca incerc, dar cand am vazut calapodul de bareme care nu lua in considerare deloc dezvoltarea armonioasa sau facutul miscarii de dragul sanatatii, i-am spus la revedere. Nu mi se pare normal, si e valabil pentru orice alta materie, sa produci repulsi la invatare impunand niste bareme hotarate de niste “invatati”.

Cat despre religie, offf, poveste lunga. A fost introdusa in trunchiul de materii in 1995 dar nu-mi aduc aminte daca am facut-o si inainte sau nu. Imi aduc aminte vag de ceea ce faceam la ora de religie. Din cate imi aduc aminte nu ni s-au turnat in cap diverse lucruri iar preotul Tamas de la Valcele ne povestea mai mult niste chestii generale si a fost, zic eu, un foarte prost profesor din prisma programei, dar bun prin cele ce ni le spunea. Din orele lui nu mai tin minte, decat vag, un sfat “sa fiti lumina stelele de lumina dupa care sa se calauzeasca cei din intuneric” (sau ceva din aceeasi categorie).

Am citit multe pozitii cum ca religia ar trebui sa se regaseasca in scoala. Una din cele mai solide este pozitia lui Mihnea Maruta. Eu nu cred ca e necesara aceasta ora. E ceva ce, zic eu, ar trebui invatat in familie. In plus, din cate am observat, educatia si pozitia reprezentantiilor bisericii e de a arata cu degetul si nu de a ierta si intelege. Mai demult relatam discutia cu un tanar teolog si nu consider ca au o pregatire suficienta pentru a isi duce la indeplinire misiunea. Nu este vorba de necunoasterea ritualurilor si ale celorlalte treburi ale bisericii ci este vorba de lipsa unei culturi generale solide. Iar, in ultimul timp, atitudinea este, din ce in ce mai des, de excludere si evidentiere a celor care nu fac precum e scris. Aceasta atitudine de excludere si lipsa de cultura se va rasfrange si in scoala romaneasca. Din punctul meu de vedere, acesta este un argument in sine pentru a tine ora de religie in familie sau la biserica.

Vacanta linistita

… Andronescu/Pricopie/Costoiu lucreaza pentru tine.

Pana acum avem 4 Ordonante de urgenta pe LEN 1/2011. Trei dintre ele au in comun faptul ca sunt exclusiv modificari pe partea educationala.
1) OU 92/2012 – Andronescu – 19 Decembrie 2012
2) OU 103/2013 – Pricopie/Costoiu – 14 Noiembrie 2013
3) OU 117/2013 – Pricopie/Costoiu – 30 Decembrie 2013
4) OU 49/2013 – Pricopie – 30 Iunie 2013

Excluzand OU 103/2013 ( care are doar doua prevederi referitoare la unele cupoane sociale si finantarea de baza) toate celelalte OU-uri au fost date exclusiv in perioada vacantelor.
Adaugati la ele faptul ca urmatoarele Ordine ale Ministerului Educatiei Nationale au fost luate in perioada vacantelor:

1) OMEN 4204/2013 – Pricopie/Costoiu – 15 Iulie 2013 (standarde minimale pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior)
2) OMEN 4205/2013 – Pricopie/Costoiu – 15 Iulie 2013 – (componenta CNATDCU)
3) OMEN 6573/2012 – Paraschiv – 20 Decembrie 2012 (publicat in MO 27 Decembrie 2012) (componenta CNATDCU)
3) OMEN 6560/2012 – Andronescu – 20 Decembrie 2012 (publicat in MO 27 Decembrie 2012) (standarde minimale pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior)

Sase presedinti in cautarea unui votant

Vremurile sunt foarte tulburi in viata politica a Romaniei. Luati un ziar , electronic, si vedeti cum sta treaba. Luati al doilea ziar si o sa va convinga ca treaba nu sta asa ci cu totul altfel. Papusile de pe scena nu-si stiu rolul, iar noi spectatorii nu-l stim nici atat. Manicomio!

Saptamana trecuta erau doi plus unu : Antonescu, Ponta si Basescu ( + unu caci asta din urma nu mai poate candida). De ziua copiilor Antonescu si-a luat catrafusele si a plecat. A plecat din presidentia PNL, a plecat din candidatura de presedinte, si-a luat toate titlurile si functiile ( ‘de la pasopt’ incoace), le-a aruncat in praful de pe ulita sa le ia cine-o dori de acolo. Cand s-a lasat praful mai aparusera doi Iohannis si Diaconu. ( In politica se respecta legea de conservare “Dai intr-unul, tipa doi!”) Apoi a urmat “Pupat toti piata endependenti”, PNL cu PDL, PSD+etc ( nu mai stiu daca e USL sau USD, sau USS sau URSS) cu PPDD, si cine stie cine cu mai cine.

Teatrul si filmul ar trebui sa ramana in sfera imaginarului, dar la noi iese din teatre si cinematografe si devine realitate. Diaconu, actor descoperit ca joaca in aceeasi stagiune mai multe roluri in viata publica, a reusit sa aplice tema din Filantropica si sa-si spuna povestea. Si ce poveste a avut, cum a fost el persecutat in tara lui. Cum lumea nu mai apreciaza adevarata valoare, cum … asa si pe dincolo. Insa spectatorul din mine a ramas cu intrebarea cine-o fi Pavel Puiut ? Isi scrie Diaconu povestea sau este el insusi Ovidiu Gorea? Ce i-o fi spus Puiut-ului sau? “Nea Puiut, eu pot sa fiu ce presedinte doriti dumneavoastra. Nu-mi prea place rolul asta, dar am nevoie de-un banut…. Cum sa joc? Mai dictator, mai democrat? “. Totusi, trebuie sa recunoastem, predestinarea lui Diaconu exista. Cine se mai poate lauda cu titlui ca : “Ultimul corupt din Romania”, “Ticalosii”, “Legaturi bolnavicioase”, “Corul pompierilor”, “Promisiuni”, “Capcana” ? Parca toate titlurile il pregatesc pentru a deveni eroul alegerilor sau sa intruchipeze insusi tragedia greaca. (Parca il aud spunand “Domnule, cum va permiteti sa va bateti joc de un biet artist?”)

Neamtu’, ala cu gene nu doar cu numele, e in mijlocul strazii si parca s-ar baga si el in joc, dar cica joaca doar daca-l numesc altii. Bine ca nu’s sase sasi ca aveam toti limbiile innodate si petreceam pe mutenie bunatate de campanie electorala. Deci cum spunea, neamtu’ asteapta sa vina unii sa-i spuna sa joace… Oare o auzi Puiut, sau cine o fi autorul scrantelii din prag de vara ?

De ailalti ce sa zic ? Copiatorul merita mentionat caci se pare ca se obisnuise cu joaca in trei. Acum cand au aparut si alte “personaje” in joaca parca-parca da aere de nemultumire “Ce i-ai bagat si pe astia in piesa? Imi strici rolul de prim-madona. Plec acasa, si sa vad cine mai joaca ?”

Nu stiu cati sunt, nu stiu cine le scrie rolurile. Insa, ceea ce imi este clar este ca o sa avem o vara plina cu “dei ex machinis”.

Sa cada cortina! Sa luam o pauza de-o tigara…..