Picatura de Fiere

In Grecia de astazi sunt multe locuri si biserici denumite Άγιος Νικόλαος ( Agios Nikolaos – Sfantu Nicolae). Trebuie sa fie un nume important pentru greci. Biserica cu numele Agios Nikolaos despre care vreau sa va vorbesc astazi este una aparte.

Am dat peste ea in timp ce ne plimbam agale pe strazile din Chania. Aflata in insula Creta, Chania a avut parte de o istorie bogata. Au fost sub minoani, greci, bizantini, arabi, venetieni, otomani, stat cretan pentru ca in final sa fie inclusi in Grecia moderna. Bineinteles ca toate aceste culturi si-au pus amprenta asupra localitatii. Pe langa portul venetian se regasesc pe stradutele mici si intortocheate ale orasului vechi case in stil otoman sau moscheea Küçük Hasan Pasha.

In alta parte a orasului, ceva mai putin turistica, deasupra unui foste cisterne bizantine se afla piata Splanzia. Pe o parte a pietei se afla biserica Agios Nikolaos despre care vreau sa vorbesc. Imaginea ei este una aparte. Cum o privesti vezi in stanga o clopotnita venetiana iar in dreapta un minaret. Te ciupeste caci nu-ti vine sa crezi ca aceste doua elemente arhitecturale pot coexista in aceeasi constructie. Apoi, asezat la o terasa din piata, la umbra unui copac milenar, citesti istoria bisericii si a cartierului. Biserica a fost fondata undeva prin secolul all XIII-lea si a functionat ca manastire. Sub venetieni a fost una din cele mai importante din oras, sub otomani (dupa 1645) a fost transformata in moschee si i s-a adaugat minaretul. Minaretul cu doua balcoane arata statutul important al acestei moschei. Spre comparatie minaretul moscheii din port avea un singur balcon. In 1949 biserica era fara clopotnita care a fost adaugata ulterior. De-a lungul framantarilor, care si-au lasat amprenta pe biserica moschee, in copacul sub care ne aflam fusesera spanzurati atat crestini cat si musulmani. Uriasul platan cu frunzele fosniind in ritmul vantului si care ne oferea umbra racoroasa in aceasta zi de primavara vazuse mult sange la viata lui.

Acelasi platan urma sa fie martorul, la fel ca si noi, al slujbei de inviere. Noaptea, cand te-ai astepta ca strazile sa fie goale, lumea curgea catre Agios Nikolaos cu lumanarile special pregatite sau cumparate in mana. Merita spus ca Creta multe din lumanarile de la inviere erau din cele cu decoratiuni atat pentru adulti cat si pentru copii. La copii decoratiuniile mergeau pana la mici jucarii de plus. Lumea imprastiata prin piata – unii chiar luand loc ca la un picnic la mesele teraselor din piata – astepta lumina. Fara imbulzeala cu care eram obisnuit din Romania, lumina s-a raspandit pe sub platan.

Valurile timpului produc modificari pe care raman ca niste cicatrici neasteptate pe fata celor care le sufera. Turistul ramane surprins de ele dar exista, in spatele ineditului imaginilor, ani multi de suferinta ai multor oameni. Totul in numele unui ideal efemer care impinge natiunile in lupta.

PS: Incurcaturile itelor istorice fac ca Moscheea din port, transformata in centru cultural, sa-si fi pierdut minaretul.