Iata ca o stire care a fost pusa frumos intr-un colt a avut totusi efectul scontat intr-o zona a societatii romanesti. Lamaie si Cireasa prin Dai si primeste organizeaza o actiune umanitara pentru grupul de muncitori chinezi care se afla de mai mult timp in fata Ambasadei China la Bucuresti.
Informatii detaliate aici!
Este vorba de un grup de apropximativ 200 de muncitori veniti in Noiembrie in Romania si care si-au pierdut locurile de munca odata cu criza. Conditiile mizere in care ei asteapta fie un loc de munca fie repatrierea sunt groaznice. Daca cititi acest blog si credeti ca puteti ajuta, va rog sa le contactati pe Lamaie sau Cireasa.
Intr-o nota personala sunt uimit de lisa de reactie atat a autoritatilor romane cat si a celor Chineze. Este vorba de doua state care pretind a fi prietene ! Autoritatile Romane in plin scandal al imigrantilor romani din Italia inchid nonsalant ochii la situatia din propria ograda. Mi se pare de neacceptat o asemenea atitudine duplicitara.
Category Archives: Suflet de picatura
Romania mea, Romania ta, …
… Romania lui/ei , Romania noastra, Romania lor, Romania voastra. Nu, nu sunt atatea Romanii ci e una singura (cel putin fizic)! Exista insa cel putin 23 de milioane de perspective romanesti asupra Romaniei. Pe langa acestea exista si cateva milioane de perspective ale altor persoane din alte tari asupra Romaniei.
Aceasta perspectiva e individuala si nu exista doua identice. Daca aceste perspective ar fi identice chiar si intr-un grup restrans de oameni, eu as fi ingrijorat caci asta ar insemna nivelare si uniformitate, ramasite ale regimurilor trecute. In ciuda acestor lucruri sunt bucati mari din aceste perspective care ar trebui sa fie comune in grupuri mari.
Cred ca un sigur cuvant defineste starea de spirit a Romaniei din ziua de astazi: exilul. Am impresia ca toti romanii traiesc intr-un exil fortat sau auto-impus. Categorii de exilati sunt multe :
Si ca vorbim de palate de cristal observ cum in ultimul timp media romaneasca nu mai arata realitate ci vinde o anumita realitate. Ai spune ca din palatul tau de cristal ai acces la alte medii prin intermediul sticlei TV, dar nu e asa caci media din Romania nu mai relateaza ci vinde o imagine, si in functie de ce canal alegi iti alegi si realitatea.
Pe fata se comunica , pe spate functioneaza invidia si ura. Si aceaste mecanisme din urma fac sa creasca numarul de exilati.
Toti exilatii au inceput cu un pas mic alaturi , si-au continuat viata pentru cativa ani si apoi s-au trezit peste noapte exilati si au realizat ca e imposibil sa faca pasul inapoi. In acel moment si-au dat seama ca pasul inapoi e imposibil caci nu gasesc nici o valoarea comuna.
Si acum ajungem la al doilea cuvant care poate fi definitia starii de spirit in Romania este individualismul feroce, in care doar eu sunt centrul universului si restul celor din jurul meu sunt niste insecte pe care se poate calca fara nici o problema. Spre deosebire de alte tari in care exista un echilibru intre interesul propriu si interesul de grup in Romania nu exista decat un singur interes, anume cel propriu. Aceasta ajunge sa ne transforme in 23 de milioane de dusmani, invidiosi si uraciosi… din diverse motive.
Ori in asemenea conditii nu exista un nucleu de interese, acel nucleu national care sa ne adune impreuna in jurul cautarii binelui comun. Prin urmare putem vorbi de orice Romanie dar nu de Romania noastra ca notiune care ne leaga impreuna. Pana cand aceasta “Romaniei a noastra” nu va exista , Romania va ramane o colectie de exilati , o colectie heterogena, o colectie de interese absolut heterogene si care isi va pastra in istorie o directie aleatoare.
Escher – pe taramul dintre arta si geometrie
Maurits Cornelis Escher, pe numele sau complet, este unul dintre cei mai cunoscuti (si opera lui recunoscuta din prima privire) artisti graficieni ai secolului trecut. Acum doua saptamani am avut ocazia sa vizitez Muzeul M.C Escher din Haga, muzeu care gazduieste multe din lucrarile artistului. Organizat temporal muzeul se constituie intr-o calatorie in opera lui Escher si cresterea in complexitate si abstractie a acesteia.
M.C. Escher este obsedat de ideea de umplere a spatiului inca din pruncie. Una din fetele cu care Mauk (cum era strigat de catre cunoscuti) obijnuia sa se joace in copilarie ii marturisea acestuia, amandoi adulti fiind:
Tii minte jocul care obisnuiai sa il joci? Pe bucata ta de botterham (mancare specific olandeza, o felie de paine cu unt si o singura felie de branza,sunca, sau ciocolata, gem, unt de alune) alegeai feliile de branza in asa fel incat sa acopere cat mai bine posibil toata suprafata feliei de paine.
De atunci probabil era evidenta atentia si obsesia lui Escher pentru umplerea spatiului. Aceasta obsesie ia avant dupa ce Escher viziteaza Spania si in special Alhambra cu arta decorativa maura. Aici petrece foarte mult timp in a copia mozaicuri maure. Modul sau de lucru era sculptarea in lemn a motivelor si apoi imprimarea lor pe hartie sau chiar si textile.
Mozaic Alahambra
Decoratiunile de la Alhambra, ca si toata opera lui Escher de altfel, sunt pline de geometrie. Arhitectii mauri sunt bine cunoscuti pentru detaliile geometrice care le-au introdus in constructiile lor. Aceste constructii aveau la baza patrate, dreptunghiuri si alte forme geometrice derivate din aceeasi unitate si relatii exacte intre toate elementele. Daca pana in acest punct arta lui Escher este de inspiratie maura, mimetica in 1937 totul se schimba.
Intr-o vizita la parintii sai, fratele sau Beer (profesor de geologie in Leiden) vede operele de diviziune a planului facute de catre Mauk si il indruma spre acesta din urma spre cristalografie si ii recomanda anumite articole din Zeitschrift fur Kristallographie. Printre ele un articol din 1924 al lui Geoge Polya in care descrie 17 grupuri de simetrie care pot creea motive a caror repetitie umplu planul. Printre cele 17 grupuri de simetrie a lui Polya unele sunt inspirate din mozaicurile de la Alhambra, altele sunt inspirate din forme de parchet si 4 dintre ele sunt creatiile lui Polya. De aici incolo Escher va fi interesat in matematica si teoria din spatele cristolagrofiei si simetrie. Escher incepe sa isi construiasca propria teorie in care foloseste translatia , reflectia si rotatia motivelor elementare pentru umplerea planurilor. Astfel pentru creearea planurilor Escher descompune imaginea in forme geometrice ca apoi sa o recompuna in forme alea realitatii imediate (pesti, pasari, ingeri, demoni, etc.).
Exemplu de umplere a planului (se pot distinge in imagine urmele de creion de la impartirea in romburi a planului.)
Un loc special in opera lui Escher il joaca operele in care notiunea de limita joaca un rol important. Aceasta noua descoperile il face pe Escher sa deseneze aceleasi motive in dimensiuni din ce in ce mai mici, mai intai inspre centrul imaginii iar mai apoi inspre marginea imaginei. Acestea sunt de fapt umplearea unui spatiu hyperbolic (denumit si Bolyai-Lobachevskian, Bolyai e acelasi cu persoana care da numele universitatii din Cluj) cu repetitia aceluias motiv. In aceasta serie de lucrari intra Limita cercului III.
Limita cercului III
Desi aceste opere a lui Escher sunt gandite pana in cel mai intim detaliu din punct de vedere matematic ele sunt insa menite sa bucure ochiul, sau cel putin sa-l incite. Daca geometria functiona undeva in spatele artei, prin Escher geometria devine generatoare de arta , iar regulile abstracte si seci sunt transpuse in imagine care pot sa sensibilizeze fiinta umana, in felul acesta ratiunea pura matematica reusind sa fie transpusa in imagini la care omul se poate raporta usor si fara o pregatire anterioara extensiva.
Opera lui Escher nu se reduce doar la aceste opere descrise mai sus, este cu mult mai vasta decat as putea s-o creionez intr-un singur post. As vrea doar sa amintesc lucrarile de perspectiva modificata si iluziile optice sau lumiile in contradictie. Aceste ultime lucrari desi sunt aparent coerente ascund in ele imposibilitati fizice… daca vreti avem de-a face cu o arta de tipul “zona crepusculara”. Reprezentativ pentru aceasta ultima categorie este lucrarea Relativitate.
Relativitate
Sinterklaas … Mos Nicolae Olandez
Astazi am sarbatorit pentru prima data Sinterklaas in Olanda. Desi lucrez si traiesc aici de mai multi ani, acesta a fost primul an care m-a gasit pe aceste meleaguri. Sinterklaas este sarbatoarea Sfantului Nicolae si este ceea mai mare sarbatoare de iarna in Olanda. Aceasta sarbatoare depaseste ca importanta chiar si Craciunul.
Sinterklaas soseste din Spania in fiecare Noiembrie intr-o zi de Sambata intr-un vapor cu aburi. Este primit cu cantece si este organizata o parada. Asistentii sai pe nume Zwarte Piet arunca in multime bomboane si prajiturele specifice acestei sarbatori: kruidnoten or pepernoten. In orasele care nu au port Sinterklaas soseste o zi mai tarziu, Duminica, venind pe un cal alb, cu trenul, autobuzul sau trasura.
Pe 5 Decembrie copii isi lasa papucii langa semineu, soba , eventual la usa cu morcovi sau fan inauntru. Acestea daruri sunt pentru calul lui Sinterklaas. Prin traditie Zwarte Piet coboara prin hornul case pentru a lasa cadouri in papucii copiilor. Culoarea neagra a lui Zwarte Piet (zwart = negru) este datorata funinginii din hornuri. In cazul in care copii au fost rai ei primesc nuiele si un saculet cu sare, si sunt avertizati ca Zwarte Piet baga copii rai in sacul de rafie folosit la caratul cadourilor si ii ia cu el inapoi in Spania. Pentru copii buni cadourile traditionale sunt dulciuri, cel mai des initiala de ciocolata a numelui.
Cei mai in varsta isi dau cadouri in familie (dupa organizarea unei tombole pentru a stii cine cui ia cadou), de obicei cadouri mici, simbolice. Aceste cadouri sint insotite de poeme personalizate, comice in care sunt amintite cu umor episoade traite in ultimul an de cel care primeste cadoul.
Prin urmare astazi ne-am adunat toti din departament si am primit cadourile de la Sinterklaas. Maine o sa postez poze si poezia care am primit-o eu.
John Francis: I walk the Earth
Una dintre cele mai frumoase prezentari TED. O poveste despre ceea mai important lucru din viata: a asculta cu adevarat. Si apoi despre cum evadarea dintr-o inchisoare te poate face prizonierul evadarii. Despre cum viata e mai mult despre ceea ce devenim decat ceea ce suntem.
John Francis: I walk the Earth