Cum se descopera roata

In documentul ” Acțiunea pentru un vot uninominal curat “ , studiu realizat de Pro Democratia si Agentia de monitorizare a presei, citesc:

Cu o asemenea concentrare a proprietății UDMR și a administrației locale asupra mass media de
limbă maghiară devine clar de ce nu răzbesc în presă informații critice despre candidații UDMR din
cele două județe. Practic, Harghita și Covasna sunt azi condamnate la monopolul informațional
UDMR. Un asemenea control al accesului la informația de interes public este precursor al unei
societăți totalitare. O societate închisă, de limbă maghiară.

Oare sa fie aceasta situatia doar in acele doua judete? Din cate stiu eu mai toata presa din Romania e concentrata in cateva trusturi. Nefiind prea multe banuiesc ca e usor sa se faca acorduri de neagresiune. E doar o banuiala, campania electorala va dovedi daca e asa sau nu.

Pana una alta “descoperirea” ApD si AMP e a rotii in cele doua judete. Sa vedem cat mai dureaza pana cand ajunge aceasta descoperire in toata tara.

Din nou despre presa mikitiana

Astazi citesc pe situl Antena3 : Sfârşitul lumii, la Bucureşti. Creatorul acceleratorului de particule vine în România. Deja din titlu e clar ca avem de-a face cu un mikitian, mai exact cu Paula Safta.

Cine vrea sa citeasca articolul care face publicitate la o conferinta ce suna extrem de interesant: “Creatie sau evolutie?”. Insa pe langa lucrurile adevarate sunt si o groaza de picturi moderne. De pilda titulatura “Creatorul acceleratorului de particule ” este o exagerare imensa. Din cate am putut sa citesc pe pagina web a lui Sfarsitul lumii la Bucuresti Creatorul acceleratorului de particule vine in Romania Burkhard Schmidt acest domn nu vad sa aiba vre-o legatura cu CERN-ul sau cu LHC-ul. Acest stimabil domn se ocupa cu dinamica moleculara computationala, ceva cu totul altceva decat cu ce se ocupa CERN-ul!

La o cautare Google dau insa peste un alt domn Burkhard Schmidt, de data aceasta membru al experimentului LHC-B, unul din cele 4 experimente de la LHC. Oricum nu persoana din fotografie.

Ma intreb: 1) pana cand o sa se mai foloseasca LHC si gaura neagra ca nada pentru atras cititorii ? si 2) daca aceasta stire e scrisa la metru sau cincinal?

Popularitatea pseudostiintei

Astazi am vazut la Alex Brie urmatorul post Memoria apei – pseudostiinta sau viitoare revolutie? . Din pacate filmul prezentat acolo nu are un titlu clar (se descrie cu VODA – apa in ruseste) si nici o echipa de productie sau alte indicii despre producatorii filmului.
M-am uitat partial la film si inca din primele minute am observat cateva inconsistente. De pilda se fac urmatoarele afirmatii ca apa ar fi ceea mai comuna substanta de pe terra si ca tensiunea superficiala a apei este ceea mai mare. Din cate m-am putut documenta pe Wikipedia in compozitia scoartei terrestre apa nu este elementul cel mai des intalnit ci silica. Tot pe Wikipedia la tensiune superficiala vedem ca Mercurul are o tensiune superficiala mult mai mare decat apa.
Aceste mici omisiuni sau pictari ale realitatii stiintifice mi se par extrem de periculoase. Acest documentar mi-a adus aminte de “What the bleep do we know?” si de inca alte cateva productii de acelasi gen, productii a caror nume nu mai mi-l amintesc. Controversa starnita de “What the bleep…” o puteti citi in intregime pe pagina de Wiki. Eu vreau doar sa mentionez aici ca David Albert, un fizician care apare in documentar, i-a acuzat pe producatori de editare si manipulare a celor declarate de el.

Ce observ ca au in comun cele doua filme numite mai sus este faptul ca impletesc realitatea stiintifica, pseudostiinta aflata in exteriorul comunitatii stiintifice si nerecunoscuta ca stiinta de cercetatori si unele elemente din religie, psihologie, istorie, mitologie, etc. Impletirea stiintei reale cu pseudostiinta da impresia de veridicitate. In plus saltul facut de la de pilda structura cristalina a apei la o apa cu memorie care se poate pune in evidenta in experimente este un salt mortal in logica lucrurilor. In documentarul cu VODA se vorbeste la un moment dat de diferenta energetica intre apa incarcata cu sentimente pozitive si ceea incarcata cu sentimente negative, insa nu se explica nici cum se face aceasta masuratoare, care este marimea masurata, conditiile de masura si cel mai important un grafic comparativ.

Ceea ce ma ingrijoareaza in ultima instanta nu este existenta acestor documentare/filme, ci faptul ca am impresia ca sunt la un nivel de popularitatea si penetrare sociala foarte inalta in Romania. Am aflat despre acest tip de documentare de la multi prieteni, unii dintre ei spunand chiar “Acum inteleg si eu cu ce te ocupi!”. Daca acesti prieteni au reusit sa treaca, folosindu-se de aceste documentare, de frica de stiinta (un lucru inbucurator de altfel) , ei nu au reusit de fapt sa realizeze ca tot ce este in acel documentar este de fapt un frumos trompe-l’œil.

Pe de alta parte ma intreb cum persoane care au urmat un liceu pot cadea in asemenea capcana. Sa fie acesta nivelul de cunoastere stiintifica generala in Romania zilelor noastre?
O alta intrebare pentru cei care se ocupa cu popularizarea stiintei este: “ce avem de invatat de la aceste filme?”. Oare noi, oamenii de stiinta, unde gresim cand incercam sa facem aceasta comunicare?

Despre discriminare

De ieri ma aflu in Chicago. Ieri m-am uitat un pic pe la televizor, pe mai multe canale de stiri. Si astazi se mai vorbeste despre rezultatul alegerilor.
Din pacate se vorbeste mai putin despre politicile pe care noua administratie vrea sa le puna in practica. Orice discutie este blocata pentru moment la nivelul pielii. Toata lumea vorbeste de culoarea pielii, de faptul ca au ajuns sa traiasca un asemenea moment , samd.
Mi se pare mie sau de fapt aceasta este discriminarea adevarata? A castigat alegerile Obama din cauza ca este negru sau le-a castigat din cauza ca a fost cel mai bun candidat ? Si atunci de unde toata pasiunea asta in a discuta doar aceasta dimensiune a alegerilor ? E o reactie inversa? Ne simtimt nesiguri si ca sa aratam ca nu discriminam ne aratam uimiti de moment ?
Nu stiu, dar m-am saturat de discutii pe tema asta. Astept sa aud ceva mai substantial.

John Francis: I walk the Earth

Una dintre cele mai frumoase prezentari TED. O poveste despre ceea mai important lucru din viata: a asculta cu adevarat. Si apoi despre cum evadarea dintr-o inchisoare te poate face prizonierul evadarii. Despre cum viata e mai mult despre ceea ce devenim decat ceea ce suntem.

John Francis: I walk the Earth