Category Archives: Stiinta

A doua capsuniada stiintifica

De pe situl Ad-Astra aflu ca bugetul pentru Cercetare din 2009 a fost “redus” de la 0.6% din PIB la 0.18% din PIB dupa cum anunta sursa Bloombiz. Ori o reducere a bugetului in cercetare de la 0.6% la 0.18% din PIB nu reprezinta o simpla reducere ci de-a dreptul maltratarea domeniului.
Anul trecut Fermilab, laboratorul la care imi desfasor activitatea, a suferit o inghetare a bugetului care in termeni reali a insemnat o reducere cu 3-4% a bugetului (din cauza inflatiei). Aceasta inghetare a bugetului s-a transpus insa la trimiterea in concediu fara plata a tuturor angajatilor pe o perioada bine definita de timp si concedierea a unui numar de aproximativ 200 de angajati dintr-un total de aproximativ 2000. In acelasi timp toate proiectele de viitor au fost inghetate, reconfigurate sau abandonate. In acel moment laboratorul a trecut intr-o stare de conservare care se resimte puternic si astazi.
Ori o reducere cu 70% a bugetului pentru cercetare in termeni de PIB , si avand in vedere ca inflatia a fost mai mult sau egala cu cresterea PIB-ului in Romania aceasta cifra este apropiata de reducerea simtita in mod real de catre institute. In aceste conditii imi e greu sa cred ca acestea nu vor intra iar in coma. Multe din proiecte vor fi aruncate la cosul de gunoi desi abia au fost incepute , multe proiecte care merg vor fi abandonate, si institutele vor trece prin a doua perioada de conservare de dupa ’89. Aceasta in mod sigur va duce la o “a doua capsuniada stiintifica” si contractia sistemului si mai mult. Din pacate aceasta contractie dupa toate probabilitatile se va face iar dupa orice criterii decat cele de performanta.
Din pacate , ca de obicei in Romania, un lucru enuntat acum aproape un an

Evenimentul este marcat de importanta deosebita pe care Guvernul Romaniei o acorda stiintei, tehnologiei si inovarii pentru dezvoltarea societatii cunoasterii, pentru progresul economic si social.

Sursa: http://www.diaspora-stiintifica.ro/

deja nu mai este valabil. Alt guvern alta palarie. Si daca Educatia e inteleasa ca o prioritate caci lumea face imediat conexiunea cu scoala si liceul, eventual si facultatea … cercetarea pare sa fie tratata mai intotdeuna ca si tichia de margaritar… uitandu-se ca aceasta se constituie in motorul inaintarii educatiei si a societatii in general. Intr-adevar e un domeniu de activitate aparent risipitor insa de cele mai multe ori tehnicile dezvoltate in aceasta activitate isi gasesc aplicatia in societate. (Pentru o serie de articole referitoare la impactul asupra societatii a fizicii acceleratorilor, detectorilor si particulelor elementare va recomand numarul din Decembrie 2008 a revistei Symmetry)

Cred ca din decizii de genul asta se naste moartea mentala a unei tari… Ramane de vazut cat de jos o sa ajungem.

Erata(04/02/09): Afirmatia facuta mai sus ca bugetul pe cercetare al SUA anul trecut a fost inghetat nu e corecta. Bugetul a fost redus cu 8%, reducerea la Fermilab a fost de 20% , ~50 milioane USD. Mai tarziu Fermilab a primit o donatie anonima de 50 milioane USD cu care a reusit sa opresca concediile fara plata si sa echililibreze activitatea. Artumentatia referitoare la Romania ramane valabila.

Escher – pe taramul dintre arta si geometrie

Maurits Cornelis Escher, pe numele sau complet, este unul dintre cei mai cunoscuti (si opera lui recunoscuta din prima privire) artisti graficieni ai secolului trecut. Acum doua saptamani am avut ocazia sa vizitez Muzeul M.C Escher din Haga, muzeu care gazduieste multe din lucrarile artistului. Organizat temporal muzeul se constituie intr-o calatorie in opera lui Escher si cresterea in complexitate si abstractie a acesteia.

M.C. Escher este obsedat de ideea de umplere a spatiului inca din pruncie. Una din fetele cu care Mauk (cum era strigat de catre cunoscuti) obijnuia sa se joace in copilarie ii marturisea acestuia, amandoi adulti fiind:

Tii minte jocul care obisnuiai sa il joci? Pe bucata ta de botterham (mancare specific olandeza, o felie de paine cu unt si o singura felie de branza,sunca, sau ciocolata, gem, unt de alune) alegeai feliile de branza in asa fel incat sa acopere cat mai bine posibil toata suprafata feliei de paine.

De atunci probabil era evidenta atentia si obsesia lui Escher pentru umplerea spatiului. Aceasta obsesie ia avant dupa ce Escher viziteaza Spania si in special Alhambra cu arta decorativa maura. Aici petrece foarte mult timp in a copia mozaicuri maure. Modul sau de lucru era sculptarea in lemn a motivelor si apoi imprimarea lor pe hartie sau chiar si textile.

Mozaic Alahambra
Mozaic Alahambra

Decoratiunile de la Alhambra, ca si toata opera lui Escher de altfel, sunt pline de geometrie. Arhitectii mauri sunt bine cunoscuti pentru detaliile geometrice care le-au introdus in constructiile lor. Aceste constructii aveau la baza patrate, dreptunghiuri si alte forme geometrice derivate din aceeasi unitate si relatii exacte intre toate elementele. Daca pana in acest punct arta lui Escher este de inspiratie maura, mimetica in 1937 totul se schimba.

Intr-o vizita la parintii sai, fratele sau Beer (profesor de geologie in Leiden) vede operele de diviziune a planului facute de catre Mauk si il indruma spre acesta din urma spre cristalografie si ii recomanda anumite articole din Zeitschrift fur Kristallographie. Printre ele un articol din 1924 al lui Geoge Polya in care descrie 17 grupuri de simetrie care pot creea motive a caror repetitie umplu planul. Printre cele 17 grupuri de simetrie a lui Polya unele sunt inspirate din mozaicurile de la Alhambra, altele sunt inspirate din forme de parchet si 4 dintre ele sunt creatiile lui Polya. De aici incolo Escher va fi interesat in matematica si teoria din spatele cristolagrofiei si simetrie. Escher incepe sa isi construiasca propria teorie in care foloseste translatia , reflectia si rotatia motivelor elementare pentru umplerea planurilor. Astfel pentru creearea planurilor Escher descompune imaginea in forme geometrice ca apoi sa o recompuna in forme alea realitatii imediate (pesti, pasari, ingeri, demoni, etc.).

Teselation
Exemplu de umplere a planului (se pot distinge in imagine urmele de creion de la impartirea in romburi a planului.)

Un loc special in opera lui Escher il joaca operele in care notiunea de limita joaca un rol important. Aceasta noua descoperile il face pe Escher sa deseneze aceleasi motive in dimensiuni din ce in ce mai mici, mai intai inspre centrul imaginii iar mai apoi inspre marginea imaginei. Acestea sunt de fapt umplearea unui spatiu hyperbolic (denumit si Bolyai-Lobachevskian, Bolyai e acelasi cu persoana care da numele universitatii din Cluj) cu repetitia aceluias motiv. In aceasta serie de lucrari intra Limita cercului III.

Cirle limit III
Limita cercului III

Desi aceste opere a lui Escher sunt gandite pana in cel mai intim detaliu din punct de vedere matematic ele sunt insa menite sa bucure ochiul, sau cel putin sa-l incite. Daca geometria functiona undeva in spatele artei, prin Escher geometria devine generatoare de arta , iar regulile abstracte si seci sunt transpuse in imagine care pot sa sensibilizeze fiinta umana, in felul acesta ratiunea pura matematica reusind sa fie transpusa in imagini la care omul se poate raporta usor si fara o pregatire anterioara extensiva.

Opera lui Escher nu se reduce doar la aceste opere descrise mai sus, este cu mult mai vasta decat as putea s-o creionez intr-un singur post. As vrea doar sa amintesc lucrarile de perspectiva modificata si iluziile optice sau lumiile in contradictie. Aceste ultime lucrari desi sunt aparent coerente ascund in ele imposibilitati fizice… daca vreti avem de-a face cu o arta de tipul “zona crepusculara”. Reprezentativ pentru aceasta ultima categorie este lucrarea Relativitate.
Relativity
Relativitate

Stiri de la CERN

Ieri la CERN Jörg Wenninger a tinut o prezentare News from the LHC referitoare la incidentul din 19 Septembrie si perspectivele LHC pentru 2009.

Pe scurt incidentul a fost produs cel mai probabil de o conexiune dintre doi magneti superconductori care nu a fost “sudata” corespunzator. Am pus termenul sudat in ghilimele deoarece modul de conectare a conductorilor este unul complex. De pilda rezistenta care a dus la producerea acestui incident este in jur de $$200\ n\Omega$$ pe cand aceasta ar fi trebuit sa fie maxim $$0.35\ n\Omega$$. Presiunea creeata de trecerea heliului lichid in stare gazoasa a fost asa de mare incat uni magnetii (avand o greutate in jur de 30 de tone) au fost miscati 50 de centimetri. Reparatia necesita scoaterea a 50 de magneti si repararea/inlocuirea lor. In plus punerea in functiune a acceleratorului necesita si adresarea si implementarea unor masuri de protectie pentru a preveni asemenea incidente. In anul 2009 se prevad doua planuri (p46 din prezentare):

Planul A:

  • repornire in vara 2009 cu fascicol
  • energia si intensitatea fasciolului va fi limitata pentru a preveni orice risc

    • Planul B:

  • fara fascicol pana cand se obtine imbunatatirea sistemului de asigurare a eliberarii presiunii in toate sectoarele
  • exclude existenta fasciculelor in 2009

    • Decizia finala va fi luata in Februarie.

    Destine in scoala

    Ieri am participat la o discutie pornita de Emil Stoica despre educatie. Au fost aruncate idei multe despre cresterea performantei in sistemul de invatamant romanesc, cum s-ar putea face acest lucru, de ce o marire cu 50% a salariilor ar fi un lucru bun sau rau, s.a.m.d.

    Ceea ce cred ca lipseste in discutiile despre scoala si educatie este dimensiunea personala a problemelor. Sa nu uitam ca scoala are o dimensiune atat sociala/socialista (de aducere la un numitor comun cunostiintele unei populatii ) dar si o dimensiune liberal/creativa (de a incuraja si stimula inteligenta creativa si excelenta in domenii tehnice). Ori de cele mai multe ori aceste doua laturi se unesc in niste rapoarte extremiste : unele fiind pur statistice, altele pur calitative. Cam in acelasi ton este si discutia la nivelul societatii : se vorbeste de gradul de promovare a Bacalaureatului sau de olimpici, si extrem de putin despre ceea ce se intampla intre cele doua extreme.

    Pe de alta parte mediul educational este unul extrem de dur si cunostiintele legate de psihologie lipsesc de foarte multe ori. Discutia cu majoritatea elevilor/studentiilor este unal de tip negativ in care mai tot timpul ti se spune ce nu ai reusit sa faci, cu praguri nu tocmai explicit descrise si care de multe ori se si misca indepartandu-se permanent. In acelasi mediu profesorul este cel care se poate atasa sau nu fata de studenti. In cazul in care esti o persoana care se implica este imposibil sa nu te simti si atasat fata de elevii tai. Un succes al lor este si succesul tau, esecul lor este si esecul tau. Si totusi modul in care este organizat invatamantul, recompensele pentru succes sunt dezechilibrate fata de “recompensele” pentru un insucces. Insuccesele sunt de cele mai multe ori taxate social, dar nu intr-un mod normal. Aceasta duce la fenomenul urmarii cursurilor universitare ( de pilda ) nu fiindca elevul/ studentul isi doreste acest lucru ci fiindca este oarecum impins de familie, cunoscuti, etc in a face acest lucru.

    La un moment graitor in acest sens am asistat saptamana trecuta la festivitatea de absolvire a cursurilor universitare la Universitatre Radboud a studentilor de la nivelul licenta, Facultatea de stiinte. Mai bine dintre studentii absolventi mi-au fost studenti in diverse sesiuni de exercitii. Unii s-au implicat mai mult, altii mai putin. Discursul de absolvire al unei studente a fost insa izbitor, ea marturisind ca inca din liceu si-a dorit sa faca stiinte exacte, ca e bucuroasa ca a terminat facultatea la termen, ca i-a facut placere sa invete atatea lucruri despre stiinta, ca a intalnit oameni interesanti dar ca mediul in care a lucrat nu i-a produs decat suferinta si ca ea nu poate continuua pe aceasta cale. Ea a ales sa faca altceva din cauza acestui lucru. Si aceasta persoana nu era o persoana cu probleme, fiind situata destul de confortabil in prima jumatate valorica a studentimii de aici.

    Deci iata ca exista situatii in care desi sistemul si-a dus pana la capat menirea (producerea unui absolvent) acelasi sistem s-a comportant destructiv participand la o selectie nu pe baza abilitatilor intelectuale si prin excluderea sociala/emotionala a unei persoane. Tara care v-a descoperi sistemul de invatamant, care se va dovedi constructiv, incurajand creativitatea si incurajator in procesul de predare, deconstructiv ( in sensul de evaluare locala si punctuala a candidatului ) , obiectiv si ca baza consultativa pentru evaluat in procesul de evaluare, aceasta tara va fi foarte fericita in viitor.

    Pana atunci ( din pacate ) defilam cu ce avem, torturam pe cine putem si scapa cine poate, cu sau fara sechele.

    O presa de Mikici

    Daca poporul roman s-ar putea numi un popor de Mitici, presa romana este in mod sigur o presa de Mikici. Arhetipul Mikitian este “faimosul” Miki Alexandrescu. Cine nu il cunoaste, nu s-a uitat niciodata la curse de Formula 1 pe posturile romanesti. Pentru Mikitian nu are importanta realitatea, ea fiind un aspect secundar al trairii si relatarii. Cel mai important lucru este imaginatia sau ce iti trece prin cap si doar despre asta trebuie sa relatezi.
    Ultima Mikitiana descoperita de mine este Andra Miron de la Realitatea TV, care relateaza deschiderea oficiala a LHC incercand sa descrie “o masinarie extrem de impresionanta cu mii de cabluri, becuri si monitoare”. Este vorba de detectorul Atlas pentru cei care nu si-au dat seama. Pentru cei care sunt curiosi si vor sa auda toata relatarea o gasesc aici:

    REALITATEA.NET – Acceleratorul de particule de la CERN a fost inaugurat oficial marţi – VEZI VIDEO

    La sfarsit se impune o intrebare: “Cine pricepe despre ce vorbeste Andra Miron? “. Eu care lucrez in domeniu nu pricep mare lucru, pricepe cineva ? Apropos, structura “a face vorbire” este acceptata de Academia Romana? Dar de Realitatea TV?

    Despre pregatirea reporterului nici nu vreau sa pomenesc… provine probabil din scoala Mikitiana de jurnalistica. Absolvent cum laude, bineinteles!