Un interviu foarte interesant cu Natalie Angier autoarea cartii Canonul. Si pana la urma de ce ar trebui sa ne pese despre stiinta?
Pe aceeasi tema un articol interesant al lui Valentin Curtef pe Scipedia.ro Sensul stiintei
Criza a fost, criza e inca
Criza a fost in sistemul universitar de cand ma stiu, sub o forma sau alta. Acum urmeaza o criza financiara … normal ca lumea se intreaba ce se intampla in universitatiile romanesti in aceste conditii.
Astazi citeam in Cotidianul articolul Cum afecteaza criza universitatiile si mi-a ramas mintea in loc. Am avut impresia ca timpul a stat in loc si sfarsitul universului s-a produs. Stim cu totii ca e criza si era normal sa auzim ca universitatile o sa fie afectate intr-un fel sau altul de acest proces, insa opiniile celor 5 rectori m-au lasat cu gura cascata.
In primul rand toti asteapta clarificarea bugetului de stat ceea ce imi spune ca autonomia universitara e ceva scris pe hartie care nu are nici o valoare practica. Singurele universitati care fac nota discordanta sunt Universitatea Maritima din Constanta, care spune ca are suficiente venituri din fonduri proprii, si Universitatea Politehnica din Bucuresti care pretinde sa fie in aceeasi situatie.
Rectorul ASE-ului mi-a lasat inca o data impresia unei persoane pierdute in pozitia care o are. Desi ASE-ul este una din cele mai cautate universitati din Romania si o mare parte din venituri le bine din taxele de scolarizare , aceasta universitate este inca pe deplin dependenta de bugetul de stat. Sau cel putin asa apare din declaratia rectorului. In al doilea rand decizia de a nu investi nici macar o para chioara in dotarea laboratoarelor de licenta, master si doctorat (desi imi e greu sa inteleg notiunea exacta de laborator in cadrul studiilor economice) imi spune ca aceasta universitate nu are ca prima prioritate activitatea de cercetare asa cum ar fi normal in cazul unei universitati serioase.
O declaratie extrem de aiuritoare este ceea a rectorului autosuspendat al Politehnicii Bucuresti si Ministru al Educatiei care declara :
Una dintre măsurile pe care le-am luat în urmă cu câţiva ani la Politehnică a fost ca orele din posturile vacante să fie luate de asistenţi şi de şefii de lucrări, iar pe profesori şi pe conferenţiari să-i împing să se ducă spre activităţile de cercetare. Am redus cheltuielile cu 40% pentru aceste posturi
Mi se pare ciudat ca solutia include aglomerarea cu norme didactice exact a persoanelor care ar trebui sa fie preocupati la cota maxima cu cercetarea si dezvoltatea personala. Mi se pare ca prin aceasta decizie Politehnica si-a subminat propria capacitate de cercetare. Probabil ca explicatia este mai degraba cum sa te omori pe termen lung decat a te salva dintr-o criza.
Cu parere de rau observ ca mecanismele care functioneaza in mediul universitar romanesc nu sunt nici pe departe sanatoase. Ma intreb cand o sa se incepa sa se gandesca un pic mai departe de ziua de maine si pe chestiuni de termen lung, cu scopuri clare si cu finalitate in activitatde de cercetare dezvoltare.
Romania tribala
Ieri Ioan T. Morar prelua si promova o actiune umanitara in postul cu titlul Omenie “Made in Romania”. Există?. Este vorba de o actiune umanitara pornita de Da si Primeste , o actiune pe care si eu o promovam ieri.
Astfel am urmarit comentariile de pe cele doua bloguri de mai sus si am ramas socat de comentariile postate. In primul rand multe, chiar foarte multe comentarii care nu aveau nici o legatura cu respectiva actiune. Tonul general al tuturor comentariilor este bascalia si mistoul, ton pe care l-as putea numi trancanitul ca mod de viata. Comentarile pe blogul lui Ioan T. Morar as putea spune ca au fost caracterizate de zgomot general, si stau sa ma intreb ce tel in viata au persoanele care postau aceste posturi.
Alta tendinta generala a fost aceea de a gasi o scuza pentru neparticipare sau atribuire a responsabilitatii in alta parte. Ori in opinia mea un apel la ceva asteapta un raspuns “Da, particip!” sau “Nu, nu particip!”. A justifica participarea sau neparticiparea inseamna ca persoana incearca sa isi modereze social optiunea pe care a luat-o. Se pare ca inca mai conteaza foarte mult acest ascpect in Romania si e mai important ce zice gura targului despre ce fac decat ceea ce vreau eu sa fac sau simt ca trebuie sa fac.
Pe de alta parte atitudinea “ai lor – ai nostrii” pe care am vazut-o …. si sa fie clar aceasta atitudine nu se restrange doar la imigrantii chinezi , ci e aceeasi cu ceea fata de tigani, cersetori, unguri, germani, si alte grupuri inclusiv politice !!! …. aceasta atitudine ei – noi este o atitudine care are radacinile in societatea tribala cand fiecare se identifica cu un grup relativ restrans de oameni si TOTUL depinde si se desfasoara in acest trib. Despre aceasta atitudine am mai scris mai demult in Romania mea, Romania ta, … si aceasta mentalitate tribala se vede si in relatiile de zi cu zi din Romania. De pilda statul ca si contract social intre persoana si restul societatii este inexistent si fiecare din cei care traiesc in Romania stiu ca nu se pot baza pe stat ( fie ca inseamna sistem medica, sistem juridic, educational sau oricare alt aspect al statului ) si atunci baza este pusa in relatii si cunostiinte (ori acesta este de fapt o constructie de tip trib!). E normal ca acesta relationare de tip trib sa nu dispara din orice societate umana dar cu cat aceasta relationare este mai puternica cu atat aceea societate este mai arhaica.
Ori aceasta psihologie tribala explica si atitudinea de mistouri la adresa unei asemenea actiuni. Cei care fac aceaste mistouri se autoconsidera aparatorii regulilor ancestrale ale tribului, reguli prin care tribul trebuie sa isi pastreze normele culturale, puterea si identitatea si orice alta atitudine care deviaza de la aceste norme trebuie corijata si pedepsita public. De fapt, cine se uita cu atentie la nivelul dialogului in multe arii ale societatii romanesti isi da seama ca ceea ce aude sunt de fapt strigate tribale de dinainte de lupta si dialogul (in ideea de comunicare) lipseste cu desavarsire.
In incheiere ma bucur sa vad ca exista o mana de oameni care incearca sa se ridice peste realitatea tribala imediata si sper ca aceast grup va creste spre binele tuturor. Urmeaza o criza … va fi o criza doar economica sau ne va aduce si reformarea sociala asteptata de atata amar de ani?
PS: Ca sa raspund si la intrebarea pusa de I.T. Morar …. “Omenie “Made in Romania”. Există?”: Da, exista dar doar in cadrul propriului trib!
O actiune pe care o sustin
Iata ca o stire care a fost pusa frumos intr-un colt a avut totusi efectul scontat intr-o zona a societatii romanesti. Lamaie si Cireasa prin Dai si primeste organizeaza o actiune umanitara pentru grupul de muncitori chinezi care se afla de mai mult timp in fata Ambasadei China la Bucuresti.
Informatii detaliate aici!
Este vorba de un grup de apropximativ 200 de muncitori veniti in Noiembrie in Romania si care si-au pierdut locurile de munca odata cu criza. Conditiile mizere in care ei asteapta fie un loc de munca fie repatrierea sunt groaznice. Daca cititi acest blog si credeti ca puteti ajuta, va rog sa le contactati pe Lamaie sau Cireasa.
Intr-o nota personala sunt uimit de lisa de reactie atat a autoritatilor romane cat si a celor Chineze. Este vorba de doua state care pretind a fi prietene ! Autoritatile Romane in plin scandal al imigrantilor romani din Italia inchid nonsalant ochii la situatia din propria ograda. Mi se pare de neacceptat o asemenea atitudine duplicitara.
Cursa secolului
Articol scris pentru www.scipedia.ro
Ieri au aparut in presa internationala o serie de articole (BBC, NewScientist, Symmetry) care anuntau o cursa pentru gasirea bosonului Higgs. Desi aparent o noutate, aceasta cursa exista de cativa ani de zile. Sa incercam sa pornim povestea din trecut si sa vedem unde suntem astazi.
In 2000 CERN punea oprea unul dintre cele mai de succes acceleratoare,LEP (Large Electron Positron Collider) pentru a face loc proiectului LHC in tunelul care se intinde intre Franta si Elvetia. LEP reusise sa descopere bozonii Z si W, si cu descoperirea lor si masurarea proprietatilor acestora Modelul Standard al Particulelor Elementare devenea standard in domeniul particulelor elementare, canonul teoretic.
Pe partea celalta a oceanului, in apropiere de Chicago, Tevatronul se odihnea intr-un binemeritat program de upgradare. Isi facuse datoria pentru care fusese proiectat si pornit in anul 1983. Descoperise in 1995 quarkul top o alta particula prezisa de teorie. Urma sa continuue din 2002 cu scopul de a masura cu precizie proprietatiile acestei particule.
Inainte de 2002 fizicienii au realizat ca existenta infamului boson Higgs poate fi testata si la Tevatron. Astfel ca incepand cu 2002 de cand Tevatronul a “renascut” Fermilabul a intrat direct in cursa cautarii bosonului Higgs. Initial fara o sansa reala, caci energia disponibila este mai mica decat la LHC si la fel si luminozitatea (masura a numarului de interactii in ciocniri). Pe hartie in 2002 Tevatronul pierduse cursa. Aceasta opinie era intarita si de performanta slaba a acceleratorului dupa pornire.
Luminozitatea integralaTevatron RunII pana in prezent.(picture credits: Fermilab/D0)
Performanta unui accelerator poate fi vazuta din graficul luminozitatii integrale (suma luminozitatii in timp). Daca ne uitam cum a evoluat luminozitatea integrala vazuta de experimentul D0 (unul din cele 2 experimente de la Tevatron. Celalat experiment este CDF.) in ultimii 6 ani observam ca acumularea de luminozitate si de date in anul 2002 a fost foarte mica , dar in timp rata de acumulare s-a imbunatatit in ritm extrem de rapid. Aceasta imbunatatire a fost posibila in urma cunoasterii din ce in ce mai bine a complexului de acceleratoare si imbunatatirii anumitor componente sau metode de exploatare. In ultimul an Tevatron a reusit sa depaseasca specificatiile pentru care a fost proiectat si functioneaza in regim stabil.
Punerea in functiune a unui accelerator nu este un lucru usor si probleme au fost si la punerea in functiune a Tevatronului. Acum peste ani a venit randul LHC-ului sa fie pus in functiune si , din pacate, sa aiba de a face si cu prima problema. Incidentul din septembrie anul trecut, incident destul de serios si care a evidentiat o serie de probleme, a facut ca primele coliziuni la LHC sa fie amanate pana in toamna acestui an.
Aceasta intarziere si intarzierea fata de planurile initiale a dat timp Tevatronului sa se puna pe picioare si a experimentelor de a colecta suficiente date pentru a putea spune ceva despre existenta particulei Higgs. Modelul standard de care am vorbit la inceputul acestui articol functioneaza doar daca acesta particula exista. Modelul standar insa nu prezice masa acestei particule si experimentele trebuie sa o masoare sau sa o excluda. Anul trecut Tevatronul a facut public primul rezultat prin care exclude o valoare a masei Higgs, anume 170 GeV (gigaelectronvolt. Spre comparatie masa unui electron este 0.5MeV). Astfel Tevatronul devenea anul trecut al doilea experiment care spunea ceva despre particula Higgs (inainte LEP-ul exclusese orice Higgs cu o masa mai mica de 114GeV) si isi demonstreaza capacitatea de a concura LHC-ul in elucidarea secretelor Modelului Standard.
Intervalul de exludere a masei particulei Higgs pana in prezent (picture credit: www.symmetrymagazine.org)
Cursa nu este insa de la egal la egal, ci mai degraba o cursa ce aduce aminte de parabola cu broasca testoasa si iepurele. Diferentele intre cele doua experimente sunt destul de mari, un lucru insa le-ar putea uni: o masa a bosonului Higgs mica , undeva intre 114 GeV si 130 GeV. In aceasta situatie ambele experimente au nevoie de foarte multe date pentru “a spune ceva”. Astfel ca nici unul din experimente nu il va putea “depasi” usor pe celalt.
Tevatronul este cel mai sensibil in jur de 170GeV unde a facut si prima excludere. Norocum lui poate fi un Higgs de masa apropiata cu 170 GeV, situatie in care ar putea lua fata LHC-ului. (vezi figura de mai jos)
Probabilitatea ca particula Higgs sa fie pus in evidenta la Tevatron in functie de luminozitatea produsa. (picture credit: www.symmetrymagazine.org)
Insa la ce ne putem astepta anul acesta. Peste doar doua saptamani sunt conferintele de primavara unde speram ca Tevatron sa faca publice noi rezultate. Astfel se poate ca in cateva saptamani o regiune in jurul masei de 170 GeV sa fie exclusa. Stresul e mare si experimentele trec acum printr-o perioada intensa de munca pentru a aduce ceva nou la aceste conferinte.
In Septembrie speram ca LHC-ul va porni din nou, de data asta cu succes si ca la carte. Prima perioada, probabil ceea mai grea si mai frustanta va fi intelegerea atat a acceleratorului cat si a experimentelor. Aceasta perioada poate dura un an, poate mai mult. De abia dupa ce modul in care se comporta detectorii va fi inteles foarte bine se va putea pune incredere in rezultatele experimentale provenite de la LHC. Cat va dura aceasta perioada nimeni nu stie, insa in ultimii cativa ani aceasta perioada a fost pregatita in amanunt astfel ca fizicienii sa fie antrenati in ceea ce urmeaza sa faca si aceasta durata de tranzitie sa fie cat mai scurta.
Anul acesta va fi anul privirilor nervoase catre concurent. Tevatron va incerca sa isi mentina performanta si sa stoarca totul din datele pe care le are. Pe cealalta baricada LHC-ul va incerca sa elimine orice intarziere, sa fie sigur ca va porni “la cheie” si va functiona fara oprire cat mai mult. Tensiunea e mare caci competitia a devenit reala si stransa si in istorie doar numele castigatorului se pastreaza.